Eu

De ce?

Ai simțit vreodată că totul s-a terminat? Că viața ta se scurge chiar prin mâinile tale și nu poți face nimic? Că tot ce ai, familie, prieteni, lucruri, amintiri, dureri, dezamăgiri și chiar iubire, nu îți aparține? Că ești în plus și că fiecare persoană iubită nu merită să sufere alături de tine?
Eu am simțit! Simt! Trăiesc! Trăiesc prin durere! Trăiesc și reprezint doar o umbră. O umbră care dispare în întuneric, o umbră care alungă soarele din viața persoanelor minunate, o umbră inutilă dar plină de speranță.

Weekend-ul! Cel mai plăcut moment din întreaga săptămână! Momentul relaxării, momentul perecerii, momentul în care distracția poate fi o definiție. Dar...nu și pentru mine. Cel puțin, nu weekend-ul acesta.
În fiecare sâmbătă seară ieșitul cu prietenele a devenit o tradiție. O tradiție frumoasă în care amintirile și sentimentele sunt dezvăluite fără rușine și cu încredere. Dar, sâmbăta aceasta se pare că totul va fi diferit. Ana, Aura, Andreea și Beatrice sau Beti, așa cum îi spun eu, au vrut ca totul să fie aranjat și organizat de ele, fără ajutorul meu. Mi-au zis că va fi o petrecere restrânsă, o petrecere a prieteniei, o petrecere dedicată mie. Cum nu știam prea multe detalii, am sunat-o pe Andreea.

-Alo! spune ea
-Hei, ce faci?
-Bine, la cumpărături, mă plimb prin magazine. Tu ce faci?
-Bine. Știi...mă simt prost, vreau și eu să ajut, vreau să fac ceva, până la urmă e petrecerea noastră.
-Am mai vorbit despre asta. E petrecerea ta, nu mai fii încăpățânată.
-Hmm...bine, dar aș vrea măcar un lucru să fac, sigur există ceva.
-Păi...singurul lucru pe care-l poți face este să te pregătești, să fii cea mai frumoasă și să fii gata până la ora 21:00.
-Cea mai grea sarcină! spun eu într-un mod ironic
Mbine, voi fi gata.
-Bine, atunci vin să te i-au la 21:00.
-Vă iubesc!
-Și noi te iubim, prințeso!

E minunat să ai prieteni. Să te simți iubită, răsfățată, să ai pe cine te baza în momentele frumoase, dar și în cele mai puțin frumoase din viața ta. Să ai parte de bucurii și de amintiri alături de ei, să vă bucurați la fiecare reușită, dar și să plângeți unul pe umărul celuilalt la fiecare dezamăgire. Să știi că ai acolo pe cineva pe care te poți baza oricând, să știi că prietenia voastră va dura veșnic și că veți crește trecând împreună peste orice obstacol al vieții. Să știi că prietenia este a doua ta familie.
Dacă tot ce puteam face pentru petrecere era să mă pregătesc, atunci asta am și început să fac. Am căutat cu privirea prin dulap câte ceva, dar nu mă puteam decide. Nu știam dacă să fiu extravagantă sau simplă. Nu știam dacă vom fi doar noi sau dacă erau invitați și alții. Dar, stai! Fetele au spus că va fi ceva restrâns.
După ce am mai stat pe gânduri analizând tot ce aveam în dulap, într-un final simplitatea a câștigat. Am ales o rochie lungă, de seară, de culoare albastră ce-mi scotea ochii din orbite. Niște accesorii, nu foarte prețioase, dar cu valoare sentimentală semnificativă și un machiaj simplu, punând accent pe buze. Am ales un claci asortat cu rochia și niște sandale cu toc, dar nu foarte înalte. Părul am ales să-l las întins pe spate, nedându-i prea multă importanță.
După ce m-am pregătit intens, i-am dat mesaj Andreei, spunându-i că sunt gata și că poate veni. Era deja 21:15 și ea tot nu ajunsese așa că am încercat să o contactez dar avea telefonul închis. Deodată îi aud vocea mamei care îmi spune că mă caută cineva. Am ieșit în grabă și am văzut-o pe Beti.

-Hai la petrecere! spune ea entuziasmată
-S-a întâmplat ceva? Unde-i Andreea? spun eu speriată
-A rămas pentru retușarea micilor detalii așa că am venit eu să te i-au.
-Am crezut că s-a întãmplat ceva...spun eu ușurată
M-am dus grăbită în cameră pentru a-mi lua claci-ul și pentru a mai retușa căte ceva la ținută și după am coborât, pregătită pentru petrecere.
-Hai! Să înceapă perecerea!
-Stai! Fetele au spus să-ți pun această eșarfă, totuși este o surpriză. spune ea amuzată
-Hmm...sper să fie una plăcută.