Însă pentru ei nu era chiar aşa de distractiv văzându-şi ibitele fugind prin oraş de ei.
Într-un final ne-am gândit să ne oprim şi să-i aşteptăm să vedem ce-o să zică.
Nu a ieşit prea bine adică...iubitul ei s-a supărat şi al meu era puțin nervos...da' nu-i bai amu😂
Am mai stat puțin pe afară şi după am mers fiecare acasă.
De atunci nu vorbisem luni bune cu ea...însă m-am gândit ca în 3 martie să intru pe ea să văd dacă are chef să ieşim deoarece mă plictiseam acasă.
I-am scris aşacă am stabilit ca pe la 5-6 să ieşim, sa ne vedem din nou şi să mai povestim.
*afară*
O aştept în parcul mare al oraşului în care locuim.Ajunge şi ea după câteva minute.O strâng în brațe şi începem să ne plimbăm.Povestim, râdem, facem poze şi ne simțim foarte bine.
Nu s-au întâmplat prea multe...am mers acasă şi am continuat să vorbim şi să ne întâlnit cel puțin o dată pe săptămână...
CITEȘTI
A&G
Non-FictionO întâmplare care duce la o poveste minunată şi crează nişte amintiri superbe!
