Eram un simplu vânzător de flori ce-şi aştepta floarea, neştiind când şi cum o să vină.
Ai venit mai repede decat mă aşteptam şi probabil nu te-am aflat pe cât trebuia, iar acum, din păcate pentru amândoi, este prea târziu.
De ce plângi?
Meriți să te ude doar roua dimineții, nu lacrimile amara ce-ți întunecă fața chipul.
Eu sunt bine. Am amintirea ta şi mi-e bine.
Momentul care se difuzeaza des în capul meu este momentul întâlinirii noastre.
Venisei la florăria mea, plimbându-te indecis prin încăperea plină de flori superbe, tu fiind mai presus decât toate.
- Te pot ajuta cu ceva? am spus sfios apropiindu-mă de tine.
- Um..Uh..Aş dori un buchet de lalele, ai spus uitându-te la mine cu obrajii roşii fiind jenat dintr-un motiv pe care nici în ziua de astăzi nu l-am aflat.
- Desigur, am spus mergând repede, întorcându-mă cu un buchet de lalele roşii.
Când ți le-am înmânat, degetele noastre s-au atins, eu tremurând în urma atingerii electrizante.
Mi-ai mulțumit, mi-ai dat banii şi ai țâşnit pe uşa fugind în josul străzii, lăsându-mă să mă uit dupa tine în gol şi cu dorința de a te revedea.
Mi-ar fi plăcut să ştiu dacă şi tu ai simțit ceva atunci.. Ai simțit?
CITEȘTI
flowers.
Short Story"Toate florile ți s-ar închina, sfioase te-ar încorona.. Că nu e floare mai frumoasă, nici bijuterie mai prețioasa, decât tine, floarea mea"
