Sentimente Ascunse

Capitolul 4

Mă trezesc cu o durere de cap infernală. Aseară, după incidentul cu Avan am băut o sticlă de vodka și am fumat aproape doua pachete de țigări.

Încă sunt confuză cu tot ce s-a întâmplat și nu mă pot gândi la altceva. Nu știu ce se întâmplă între noi . Îmi lipsește prietenul meu.

Mă ridic cu greu din pat și merg direct în duș. Duhnesc a alcool și țigări. 

După ce ies din duș îmi iau lenjeria intimă pe mine, o pereche de blugi negri și un tricou scurt roșu. Verific telefonul și văd 5 apeluri de la Louisa așa că o sun înapoi .

"Ce-i?" Întreb când răspunde. 

"Să îți bagi telefonul ăla undeva !" Spune nervoasă.

"Eram în duș. Zi ce e !" Spun și îmi aprind o țigară.

"Mișcă - ți fundul la depozit, acum!" Închide telefonul și sting țigara.

Îmi iau jacheta de piele pe mine, bocancii în picioare și plec.

În 15 minute ajung la depozit.
Intru înăuntru, îi salut pe toți  și merg direct în subsol la invitatul nostru special.
Era legat cu lanțuri de niște țevi de fier și arăta oribil. Se pare că băieții s-au ocupat puțin de el.

"Trezirea, frumoasa adormită!" Țip și îi trag o palmă ca sa se trezească.

Își deschide ochii cu greu și se uită cu dispreț la mine.

"Ce dracu înseamnă asta, Taya!" Urlă el încercând să se elibereze.

" Bine ai venit în noua ta casă, scumpule! "Îi urez rânjind batjocoritor.

Mă apropii de el și îmi scot briceagul . Îi fac o urmă  adâncă pe față și apoi una pe abdomen. În tot acest timp a țipat la mine cerându-mi să îl eliberez.  Nici o șansă.

"Sper să putrezești în iad! " Urlă când îi înfig briceagul în coapsă.

"O să ajung și acolo ,scumpule, dar te iau cu mine! " Răspund și încep sa râd haotic.

Sus fiecare avea ceva de lucru.
Ian și Lucian se jucau ceva pe consolă și se mai înjurau din când în când . Louisa citea o carte, iar Eliza stătea în poala lui Avan pe fotoliu. Mă așez lângă Louisa pe canapea și îl privesc pe Avan, zâmbea.  Când își întoarce privirea spre mine observ cum se încordează.

" Nu mai vreau băutură toată viața.  Voi ce faceți? " Încerc eu sa pornesc o discuție masându-mi tâmplele. 

"Toate bune. Cum a fost beția, alcoolică mică? ." Întreabă Eliza amuzată.

"Nu e treaba ta !" Îi spun eu pe un ton pasiv.

"De ce ? " Continuă ea.

"Păpușă, dacă nu vrei sa zbori de aici, zic să te abții." Îi spun printre dinți.

Toți ne privesc amuzați de situație cu excepția lui Avan care se enervează mai rău  cu fiecare secundă.

"Nu e vina mea ca bei până nu te mai țin picioarele . Ești exact. .." a vrut sa continue, dar a intervenit Avan.

"Încetați o dată! " Țipă și se ridică ieșind afară.

"L-ai enervat pe Avan ! " Se răstește la mine și dă să de ridice .

" Şezi! " Mărâi la ea și ies afară.

Avan stătea sprijinit de mașina sa și fuma o țigară. Era îmbrăcat în negru din cap până în picioare și arăta demențial.