suntem generația
a cărei inteligență depinde întotdeauna de imaginație.
mă, oameni dragi. vă anunț de pe acum că dacă vreți să citiți ceea ce scrie mai jos aveți nevoie de nouă lucruri mari și late: răbdare și capacitatea de a citi.
no bine, acum că am lămurit aspectul ăsta de bază, încep prin a vă mărturisi (de parcă aș fi la spovedanie, nu alta) că eu habar n-am cum am ajuns să am 2000 de voturi la carte. vin eu frumos de la simulare, relaxată de parcă m-aș fi dus prin nu știu ce vacanță exotică, și deschid wattpad-ul. dau frumușel pe profilul meu (da, îmi verific profilul de vreo douăzeci de ori pe zi. trist, trist, da hai să plângem mai târziu) și să mă înec cu aer, nu altceva. pentru mine chiar înseamnă mult, și când spun asta să știți că înseamnă chiar mult. nu știu câte capitolele va avea aceasta mirobolantă operă literară, dar ca să nu spuneți că-s haină (fustă, rochie, tricou, pantaloni de stofă etc) m-am gândit să n-o închei tocmai la cincizeci.
până data viitoare când ne revedem *sună de parcă aș fi prezentatoare la Zu* aveți grijă de voi și o zic cu cea mai mare seriozitate *încearcă să abordeze o atitudine cât se poate de serioasă* *râde în hohote după trei secunde* *tuse* *își revine* (acum mă simt ca în Rp-uri, ce vremuri, ce vremuri.)
și acum *tobele, vă rog*
"vă ador"
două cuvinte
aparent banale
dar nu la fel de comune
ca un "te iubesc"
spun în silă și dedicat tuturor.
iubesc versurile astea.