Lume paralelă

⊙Capitolul 1 : Aproape de moarte⊙

    Ce?

    Ce se întâmplă...cu mine?

    Unde sunt?

    Sunt moartă?...NU!  

    Atunci...oare visez?...nu...dacă visam nu eram conştientă...deci...asta se întâmplă în realitate...

    -Vai, mulţumesc lui Dumnezeu! Încă 3 minute şi te pierdeam, spusese o femeie cu vocea groasă.

    Nu puteam vedea şi nici vorbi ,  nu-mi puteam să îmi mişca braţele sau picioarele , puteam doar să aud; şi dintr-o dată mă ridică şi mă duce probabil într-o cameră şi mă pune în pat.Am vrut să dau un semn de "Ce se întâmpla aici?" , dar am adormit imediat.

                                                                   ***

     A doua zi , m-am trezit pe pat într-o cameră frumos decorată cu desene care păreau desenate de o fetiţă mică şi pete de culoare probabil de la creioane sau carioci.De data asta puteam să mă mişc şi să văd  însă, foarte greu. Am coborât pe scări către parter. În aer se simţea un miros puternic de ouă prăjite.

      -Bună dimineaţa, puiul meu! se auzi dintr-o dată aceaşi voce bătrână.Vino să mănânci.Ţi-am pregătit micul-dejun.

       -Mul...

       Am încercat să îi mulţumesc , dar picioarele au cedat şi am căzut .

       -Vai, eşti bine? Nu trebuia să te dai jos din pat. Picioarele tale nu sunt încă obişnuite să meargă după 2 ani de repauz.

       Şi atunci mi-a trecut un fior rece pe şira spinării.

       "Cum adică ...2...ani ...de...repauz??? ...nu se poate...ce s-a întâmplat...cu...mine?" mi-am spus în gând.

         -Stai liniştită te voi hrăni eu, spusese femeia bătrână.

          -Nu vreau să mănânc!...şi acum mi-am dat seama că pot să şi vorbesc.

         -Aha...deci poţi să vorbeşti.

          -Te rog răspunde-mi la o singură întrebare ...ce s-a întâmplat cu mine?...şi...UNDE ESTE MAMA??!!

           -Scuze...nu pot să îţi răspund la această întrebare...

           -Ba da!Te rog .

           -Uite , sunt nişte lucruri pe care nu trebuie să le şti pentru binele tău.

           -Dar...