Lume paralelă

⊙Capitolul 2 :Regulile de aici⊙

      -Acum ar trebui să ştii că eu sunt mătuşa ta , Matilda. Aceasta este casa mea dintr-un univers pararel.După ce mănânci o să îţi povestesc mai multe despre această lume anormală.

       -Nu vreau să ştiu despre nici o regulă tâmpită...vreau doar să mă întorc acasă la prietenii mei alături de mama mea.

        În plus sunt sigură că minţea în tot ceea ce zicea. Mama nu mi-a spus niciodată că a avut o soră mai mare care trăia într-o lume paralelă...cine ar crede asta?? Ea chiar vrea să mă păcălească. Poate este vreo infractoare ,dar nu cred că o bătrânică putea să mă răpească sau...

        -Te rog ascultă-mă astfel nu vei supravieţui nicio zi în orăşelul acesta.

       -Dar...nu vreau decât să mă întorc ACASĂ! am ţipat eu.

        -TARRA!! a strigat ea înapoi.

         Atunci mi-a trecut un fior mai rece decât prima dată astfel amintindu-mi de mama mea care mereu se enerva pe mine fiindcă nu o ascultam niciodata când venea vorba de ieşirea afară cu prietenii.

         -Îmi pare nespus ne rău Tarra. Să ştii că nu am vrut să ţip la tine.

         -Nu-i nimic...oricum sunt deja obişnuită cu tonul ăsta.

                                                                  ***

         - Hai în sufragerie ca să îţi explic cum stă treaba pe aici. Te rog , Tarra.

          Am ascultat-o de data asta pentru că nu vroiam să ţipe din nou la mine ca să îmi aduc aminte iarăşi de mama. Am urmat-o până în sufrageria imensă cu 3 biblioteci înalte de 3 metri pline cu cărţi. Ne-am aşezat pe o canapea portocalie cu pete de culoare exact ca în camera în care m-am trezit dimineaţă. Matilda a tras draperiile şi a aprins 3 lumânări pe care una mi-a dat-o mie , una a luat-o la ea în mănă şi una pe măsuţa pe care se afla un carneţel pe care scria :

                                            < STRICT INTERZIS >

         M-am gândit că se află multe secrete în acel jurnal dacă mătuşa mea s-a comportat în felul ăsta.

          - Ce este în acel carneţel? întreb eu curioasă.

          -Fii foarte atentă , ceea ce vei vedea şi vei auzi va fi prima şi ultima oară. În primul rând , să nu mai spui la NIMENI ..dacă spui la cineva amândouă suntem moarte , zise ea aproape în şoaptă .

           Pentru prima dată de când am venit aici chiar am crezut că spune adevărul.Părea foarte serioasă . A început să răsfoiască acel carneţel plin de praf.Apoi a scos o foaie mai mare împaturită de mai multe ori ca de mărimea celor din caiet. Mi-a dat foaia îngălbenită în semn ca să o citesc.

                                                  REGURILE DE AICI

1.Niciodată să NU ieşi afară noaptea.

2.Dacă eşti copil să NU ieşi afară.

3.La şcoală vei ajunge printr-un tunel care se află în fiecare casă.

4.La şcoală NU ai  voie să te duci decât cu uniforma acesteia.

5.Dacă una dintre aceste reguli sunt încălcate atunci  poliţia va veni şi va duce persoana respectivă la închisoare şi va face pârnaie atâţia ani cât îi va da judecătorul .

          -Dar, de ce trebuie să stau aici ? Eu vreau doar să mă întorc acasă la prietenii şi mama mea , te rog.

           Femeia a tăcut din gură . A luat carneţelul l-a pus înapoi pe raftul din bibliotecă. A stins lumânările şi a tras cortina astfel făcându-se lumină în camera de zi.

           - Trebuie să pricepi că eşti încă un copil şi dacă vei afla prea multe secrete nu va fi deloc bine.

            - Nu sunt un COPIL!! Am 16 ani !! NU MAI VREAU SĂ STAU AICI NICI MĂCAR O SECUNDĂ !!

            După ce am ţipat la ea, mi-a dat o palmă rece peste faţă.