Lume paralelă

Capitlul 3 : Evadarea periculoasă.

        -NU EŞTI MAMA MEA! AŞA CĂ NU TE MAI COMPORTA CA EA! NICI NU MĂ CUNOŞTI ŞI ŢIPI LA MINE SAU ÎMI DAI PALME! LASĂ-MĂ ÎN PACE!

         Şi am fugit în camera în care m-am trezit. După ce am trântit uşa, nu am auzit paşi pe scări ca şi cum ar fi venit la mine să-şi ceară scuze.

"Ce tâmpită este...Plus nesimţită...nici nu vine să-şi ceară scuze...Nu o mai suport. Trebuie să plec de aici. Mâine dimineaţă voi pleca la bibliotecă ca să cercetez." mi-am spus eu în gând.

                        ***

        A doua zi dimineaţă, m-am trezit devreme (ceea ce era foarte neobişnuit pentru mine ). Asta îmi amintea de mama mea care mereu se ruga de mine ,dimineaţa, să mă dau jos din pat. "Vreau acasă!!" mi-am spus în gând. Sunt foarte obosită pentru că am stat aproape toată noaptea să îmi fac un plan de evadare. Mai întâi trebuie să îmi iau de mancare într-un rucsac.

        -Bună dimineaţa scumpa mea! zise Matilda. Ce vrei să mănânci?

Vrei clătite sau ouă fierte? Te rog să îmi răspunzi Tarra.

         -Nu vreau să mănânc aici. Dă-mi nişte biscuiţi , prăjituri cu vanilie şi nişte apă. Voi mânca în cameră. Nu vreau să mă deranjezi cât timp stau în camera mea.

          - Bine, dar dacă ai nevoie de ceva să ştii că sunt la subsol.

         M-am grăbit sus în camera mea. Mi-am pus în rucsac apa, pachetul cu biscuiţi şi cele 5 prăjituri cu vanilie. M-am uitat pe fereastră să vad cum este vremea. Era destul de înnorat, aşa că m-am uitat prin dulapuri să văd dacă cumva găsesc o pelerină sau o geacă. "Ce bine ! " mi-am spus în gând . Am găsit o geacă destul de groasă care îmi era destul de mare şi un fes roşu cu dungi negre. Le-am pus repede în geantă , am încuiat uşa cu o cheie pe care am găsit-o pe noptieră. Am deschis geamul , astfel aflând ca sunt la etajul...5?!!

        "Cum de era posibil??...oricum asta nu mai contează acum...trebuie să ies de aici."

          M-am căţărat pe scara de lângă fereastra mea.

           - Ce noroc!..Uşor...Încet...Bine Tarra...Pune piciorul acolo...ok...Aaa...Doamne!! Cât pe aci să cad. Bine am ajuns jos.

            M-am ascus în tufişurile de lângă casa Matildei. Voi ţine totuşi cont de regurile pe care le-am citit ieri.

       Am traversat strada spre o veche librarie. M-am uitat înăuntrul ei şi nu am văzut altceva decât foarte mult praf. M-am uitat pe un afiş lipit de geam să ce scrie:

                 DE VÂNZARE

       CONSTRUIT ÎN ANUL: 1890

        Din nou mi-a trecut un fior. Oraşul acesta mă sperie din ce în ce mai tare. Vreau să aflu cât mai repede cum să scap din lumea asta.

       - DE CE TOCMAI EU?!?!! am ţipat eu.

       După ce am zbierat am văzut un câine fugind. Nu l-am băgat în seamă aşa că am încercat să găsesc o hartă a oraşului.

       Am început să tremur când am auzit sirena poliţiei. Îmi era aşa teamă ca nu cumva să mă prindă încât am împietrit şi stăteam şi priveam cum maşina albastră cu alb se apropie.