Welcome to hell/Terminata

Iarta-ma!

Hye's pov:
M-am trezit in bratele cuiva.Jimin.Ma tinea strans in brate si avea ochii inchisi.I-am analizat fata...ara atat de linistit,cu buzele putin deschise ca sa poata respira,era fix ca un copil mic.Afara e noapte.?M-am uitat pe ceasul de pe noptiera si am vazut ca e 11:21.Somnul a fugit de mine asa ca am vrut sa ies pe balcon. Am coborat incet din pat si am iesit pe balcon.Aerul era destul de rece,dar nu ma deranja.Stelele sclipeau frumos pe cerul negru ,iar luna era cea care le facea sa iasa in evidenta.M-am asezat pe fotoliul de pe terasa si ma uitam prin gradina casei.Era frumoasa.Are trandafiri albi si rosii,crini parfumati si o tufa cu niste floricele micute albe.Mai incolo este un pavilion mare cu un balansoar langa.
Brusc,mi-am adus aminte ca in camera era asa zisul meu salvator,caruia ar trebui sa ii multumesc.Poate maine ii voi pregati ceva de mancare...Ar trebui sa nu mai am incredere orbeasca in oameni,dar pur si simplu e prea greu...Jimin pare chiar de treaba,m-a salvat,si asta ar trebui sa conteze.
-Hei...Te simti bine?
Vocea somnoroasa a lui Jimin m-a facut sa tresar.S-a apropiat usor de mine si s-a asezat pe fotoliul de langa.Il priveam tacuta...pur si simplu nu stiam ce sa zic.Privirea mea a ajuns iar pe buzele sale rozalii si carnoase.
-Hye?Ma auzi?Te simti bine?
-Hmmm?Aaaa...da...Sunt bine...
-Pari abatuta...Ce te deranjeaza?
-Nu e nimic...
-Sigur?Fata ta spune altceva...
-Sunt bine...doar mi-a fugit somnul.
-Vrei sa facem ceva?
-Cum ar fi?
-Nu stiu...sa ne uitam la un film,sa jucam ceva,sa facem poze...Orice vrei tu.
-Filmul suna bine.
-Bine.Mai bine am intra...e cam frig afara si nu vreau sa racesti.
-Voi fi bine...Du-te tu daca vrei,voi veni si eu mai incolo.
-Si cum vom vedea filmul?
-Aici ai dreptate.
Am inceput amandoi sa radem,dar eu m-am oprit deodata.
-Ce este?
-Ma intreb daca voi mai apuca vreodata sa vorbesc cu Ji si Sun.
-Vei putea.Daca vrei mergem maine sa iti luam haine noi si le chemi si pe ele.
-Nu e nevoie sa imi cumperi nimic...imi voi lua hainele de la Luhan.
-Nu te vei mai intoarce la el!
-Dar...
-Niciun dar.Nu vei mai intra acolo,inteles?!
-...Da...
Am inceput sa plang iar si am fugit.Nu vreau sa se mai tipe la mine!Nu vreau sa mai vad pe nimeni!Vreau doar o viata normala!Cer chiar atat de mult?!Am intrat in baie si am inchis usa in urma mea.M-am pus jos langa dulapiorul de la chiuveta si am inceput sa plang si mai tare.Am ales sa imi folosesc modul extrem de calmare,singurul care ma facea sa ma simt mai bine cand eram in depresie.Am deschis dulapiorul si am gasit exact ceea ce cautam -o cutie cu lame.Am luat una si am pus cutia la loc.Bataile in usa extrem pe zgomotoase ale lui Jimin nu mai aveau nicio importanta.
-Hye!Deschide!Imi pare rau ca am tipat! Nu vroiam sa te supar sau sperii!Imi pare rau!
Am inchis usa dulapiorului,dar a scos un zgomot destul de puternic cand s-a inchis.Sper doar ca Jimin sa nu fi auzit nimic.
-Hye!Ce faci acolo?Nu face nicio prostie,te rog!
De plans,tot plangeam.,ranita eram...poate nu fizic,dar moral eram taiata in mii de bucatele.Am trasat cu lama dungi pe maini,unele adanci,altele mai putin.Nu e prima data cand fac asta.Cand eram clasa a 11,daca o colega nu ar fi chemat pe cineva sa ma ajute as fi murit.Poate trebuia sa ma lase,macar acum nu mai ajungeam aici...Imi curgea sange in continuu,cu toate ca nu simteam nimic,nu mai aveam ce.Imi amorti-se mana de mult,asa ca nu mai reprezenta o problema durerea cauzata de ranile de pe mana.Tricoul alb pe care il purtam,acum era o mare parte rosu.Jimin s-a oprit din a bate in usa de ceva timp...poate o fi renuntat.Vederea mea se incetosa din ce in ce mai mult si am lesinat.Am simtit gresia rece sub mine si asta e singuril lucru pe care mi-l amintesc.
Jimin's pov:
Am renuntat sa tot bat la usa,oricum nu o va deschide.Incapatanarea ei e atractiva,desi e destul de enervanta uneori.Am impresia ca va face o prostie,ceea ce ma sperie.Stiu ca e emotiva si are sentimentele usor de ranit si stiu ca am intrecut limita cand am tipat la ea,dar simplul fapt sa a zis ca vrea sa se intoarca in casa aia m-a infuriat si socat.Am mers sa iau cheia de rezerva a baii,dar nu o gasesc.Plansetele ei s-au oprit si asta ma sperie foarte tare.Am cautat ca un nebun cheia prin toata camera si am gasit-o intr-un sfarsit.Am fugit sa deschid usa si am simtit cum ma prabusesc.Era intinsa pe jos,plina de sange,cu lama in cealalta mana.Am inceput sa plang.Nu stiu ce sa ii fac sa se trezeasca.Tot ce as fi putut sa fac era sa o asez pe pat si sa il chem pe Jin.
-Jin!!Vin-o repede!!
A aparut in 2 minute in fata usii.Se uita la noi si nu intelegea ce se intampla.
-Ce te uiti asa?!
-De ce ai zis sa vin repede?
-Esti orb?!E plina de sange!Fa-i ceva!
-Da ce i-ai facut?!
-Nu i-am facut nimic.
-Vrei sa zici ca a incercat sa se sinucida degeaba?
-Bine...poate am tipat putin cand a zis ca vrea sa se intoarca la Luhan sa isi ia hainele.
-Parca ziceai ca e sensibila.
-Este.
-Si atunci de ce ai tipat la ea?
-Ajut-o odata!
I-a curatat sangele de pe mana si se vedeau lacurile pe care le-au facut lama,a dezinfectat-o si a bandajat-o,apoi a plecat.
-Ai grija ce faci!
Bineinteles ca avertismentul sau nu a lipsit.M-am asezat pe jos,langa pat si i-am luat mana intr-a mea.E atat de rece...Am adormit asa,nemaipasandu-mi ce voi pati.
Hye's pov:
M-am trezit cu o durere insuportabila de cap.Am simtit ceva pe mana pe care mai nou o am bandajata -mana lui Jimin.Am tras-o incet de sub a sa,dar mi-a prins-o si s-a trezit.
-H...Hye?Hye!Esti bine?Te doare tare mana?Cum te simti?Te mai doare ceva?
-De ce ai facut-o?
-Sa fac ce?
-De ce m-ai ajutat?De ce nu m-ai lasat?
-Nu puteam sa te las.Esti importanta pentru mine,nu te pot pierde.Imi pare fiarte rau si nu m-as fi iertat niciodata daca ai fi patit ceva din cauza mea.Stiu ca am reactionat foarte prostesc si imatur!Imi pare rau!Te rog,te implor,iarta-ma!
-Jimin...
-Te rog!
Am inceput sa plang ca un prost,ceea ce si sunt.Stiu ca nu o va face,stiu ca am ranit-o si a facut asta doar din vina mea,dar trebuia sa ii spun.Chiar daca nu ma va crede,macar i-am spus.
-Te rog!Iarta-ma!
-Te...iert...doar...nu mai plange...Ma simt si mai rau cand vad oamenii din jurul meu plangand.
-Vorbesti serios?!Dupa tot ce ai patit din cauza mea,ma ierti?!
-Da...
-Scuze in avans!
-Pentru ce~...
Nu m-am mai putut abtine~am sarutat-o.Asta imi doream de cand am vazut-o si acum am facut-o.Buzele ei sunt asa de dulci,nu as vrea ca momentul asta sa se termine,dar s-a terminat mai repede decat credeam.Lipsa de aer ne-a oprit din a continua.
-Jimin...
-Scuze,nu m-am putut abtine!
-E in regula...
-Sigur?
-Da...nu e prima data...La fel facea si Luhan...
-Nu am vrut sa te supar...
-Stiu...
Am tras-o mai aproape de mine si am sarutat-o iar,de data asta punandu-si mainile de dupa gatul meu si adancind sarutul.Pur si simplu...O ADOR...