Râsul si Lacrima

Cine?

    Cine e bun si cine e rau? Pai nimeni.
Dar exista bine si rau, cum sa nu fie nimeni rau? Simplu, e o lupta de nevoie nu din voie, e o ura falsa, nu-i real. Binele si raul se lupta pentru ca trebuie nu pentru ca vor. Rasul este binele, lumina, fericirea, aer, foc(cititi ying si yang si va veti da seama). Lacrima este raul, intunericul, tristetea, pamantul, apa. Sunt opusi si egali. Dar in realitate se completeaza, au nevoie de celalalt. Deci lupta e falsa, inexistenta. <Dar cartea vorbeste despre lupta>. Nu, ea vorbeste despre dragostea si nevoia lor, poate chiar dependenta. Suna ciudat, dar pana la urma retine asta: E normal sa fii anormal. Deci incetati sa mai judecati.
    Acum incep povestea.
Era o zi placuta de vara in regatul Luminii(nu e din Regelel Leu sau Garda felina) in timp ce printul binelui(Rasul) se plimba prin gradina pentru a cauta un loc retras ca sa citeasca.  Voia sa citeasca despre printesa raului(Lacrima). A gasit un copac si cum a deschis cartea a ramas uimit. Descrierea l-a cucerit, imaginatia lui zbura la ea. Pielea de fildes, ochii de cristal negru, par ca abanosul, intr-un cuvant frumusete. Personalitatea, timida, atenta, retrasa, trista,inteligenta, dar cu o bunatate de nedescris. Generoasa si onesta nu poti crede ca e printesa raului.  Aceste cuvinte l-au dus la o dragoste sa-i spunem de vara.😉
    In acest timp printesa  raului sta singura si citeste cu lacrimi in ochii despre dragoste. La un moment dat a gastit o carte despre printul binelui si cum a deschis cartea n-a mai lasat-o. Atragator cu pielea atinsa de soare, ochii cerului ziua, cu par de soare. Bun, atent, puternic, inteligent, poate fura inima oricui. Deci atentie fetelor! Pur si simplu statea acolo si visa la dragostea de iarna.😉 Ei bine tot ce pot spune este ca e.....interesant.