Rodul întunericului

E doar un vis

Ștefan privea stupefiat la mormanul din fața sa, o grămadă uriașă de oase în care putea desluși fără dificultate brațe și picioare omenești, în mare parte descărnate și desprinse de trupurile de care aparținuseră cândva, într-un trecut negru și îndepărtat. În aer se simțea un miros aproape insuportabil de putrefacție, iar pe alocuri zăceau împrăștiate rămășițe de haine vechi ale căror suprafețe erau acoperite de sânge uscat. În vârful grămezii de oase, -care mai erau acoperite pe alocuri de mici firicele de carne putredă- își găseau locul capetele despicate ale nefericitelor victime, a căror sfârșit fusese de-a dreptul necruțător. Din arcadele lor părea că izvorăște întunericul, și în același timp puteau să fie foarte bine locuri prin care își fac intrarea gângăniile pădurii.
Soarele se stingea încetul cu încetul de pe suprafața nemărginită a cerului, lăsând locul umbrelor și creaturilor nopții. Întreaga pădure era cufundată în liniște deplină.
Nu era deloc un moment bun pentru a savura liniștea unei seri de vară, și totuși se afla în mijlocul pădurii tremurând din toate părțile. Pe măsură ce se întuneca mai tare, frica îi inunda din ce în ce mai mult mintea, făcându-l să-și piardă orice urmă de siguranță de sine. O ușoară adiere caldă a vântului începea să-i mângâie obrazul stâng, făcându-l să tresară.
Privi in jur și se cutremură. Bezna începea să-și facă simțită prezența, întunecând toate cărările pădurii și alungând încet orice urmă de lumină care l-ar putea scoate de acolo. Se întoarse pe călcâie și o luă la fugă disperat, simțindu-și inima bubuind în piept cum nu a mai făcut-o niciodată până atunci. Alerga printre copaci cât îl țineau picioarele, rugându-se în gând către oricine l-ar fi ascultat, să poată ieși din pădure înainte de lăsarea întunericului, ca să nu fie nevoit să înnopteze alături de cadavre, dar și mai rău decât atât, alături de acel ceva sau cineva care le provocase un astfel de sfârșit. În fuga sa, putea observa cu colțurile ochilor mai multe siluete întunecate care  dispăreau în urma lui, după trunchiurile copacilor.
De undeva din depărtare, un urlet sinistru străpunse liniștea pădurii, iar după felul în care se produse, nu părea să fie deloc unul omenesc. Panica produsă de acest sunet grotesc, îl făcea să-și piardă mințile, alergând și gâfâind din toți plămânii. În urma sa începeau să trosnească crengile uscate, dându-i de înțeles că nu mai este singurul care aleargă prin pădure, iar mai apoi un al doilea urlet fioros îi cutremură toată ființa. Pentru prima dată în viața sa, se simțea vânat în adevăratul sens al cuvântului, iar după intensitatea urletului, se părea că sfârșitul se află la mai puțin de zece metri în spatele său. Nu îndrăznea să privească în urmă, iar dacă o făcea, acesta putea să-i fie capătul drumului. Trosniturile nu păreau să contenească în spatele său, ba mai mult, se auzeau din ce în ce mai aproape. Simțea cum puterile încep să-l lase, dar capătul pădurii nu dădea nici măcar vreun semn că ar fi existat vreodată. Lumina era tot mai rară, iar în fața sa apăru un copac bătrân pe care încercă disperat să-l ocolească, fără succes. Se izbi cu umărul drept de trunchiul acestuia, prăbușindu-se neajutorat pe spate. Din urmă apăru și creatura care-l vânase până acolo. Se apropie de el și atunci o văzu pentru primă oară. Stând în patru labe semăna cu un lup, având însă un cap enorm cu o gură atât de mare încât văzând-o, țipă fără să vrea.
Închise ochii, așteptându-și îngrozit sfârșitul, timp în care ciudățenia îl apucă cu ghiarele de piciorul stâng și-l trase spre ea.
Tresări din pat gâfâind și cuprins de sudori. Privi panicat în jur, luându-i ceva timp până să se convingă că a fost doar un coșmar.
Se întinse până la noptieră și-și deschise telefonul. Era ora șapte fără un sfert, iar lumina soarelui începea să se reverse prin fereastră, anunțându-se astfel o zi însorită de vară.

Salutare tuturor!
aș dori foarte mult să știu părerile voastre despre acest text, așa că nu uitați să lăsați un comentariu cu ceea ce v-a plăcut sau nu nu v-a plăcut în povestea mea. Impresiile voastre contează foarte mult pentru mine, așa că nu vă sfiiți și și spuneți-vă părerea! Le aștept cu multă căldură și multe mulțumiri cititorilor din partea mea. ;D