Acum am venit de la școală. Credeam că nu voi roși deloc. Pe naiba. Tipul cel nou este atât de...nu știu...ciudat? Da, cred că ciudat este cuvântul potrivit. Ceea ce face el nu a mai făcut nimeni în privința mea. A stat pur și simplu, la fiecare oră, în spatele meu și se holba la mine. De fapt, nu a fost așa. Așa îmi place mie să spun, deoarece acei ochi albaștri m-au fermecat. Toată ora a stat în spatele meu și s-a giugiulit cu Leea-ochi-de-mangustă. De ce știu? Deoarece eu cred că sunt ăla care m-am holbat. Și am roșit doar din cauză că, probabil, câteodată se mai uita la mine în disgust și nu-mi puteam lua privirea de la el, el zâmbea ciudat. Oricum nu îmi zâmbea în acel fel. Zâmbea deoarece știa ca nimeni nu-i poate rezista.
CITEȘTI
Ereutofobie /L.S./
ContoEREUTOFOBÍE s.f. Teamă de a roși în fața cuiva; eritrofobie. [Pron. -re-u-, gen. -iei. < fr. ereuthophobie, cf. gr. ereuthein - a roși, phobos - frică]. De ce eu? De ce de fiecare dată când simt ca roșesc mă panichez? De ce?
