Capitolul I

35 6 0
                                    

                                                                            O zi la fel ca fiecare alta 

             Aceasta e rutina mea zilnică , felul în care îmi încep noua ziuă .De la ora 5 dimineața până la 8 am ascultat muzică . Ah! Muzica… singurul remediu al singurătății , singura cale de a scăpa de liniștea ce te asurzește .

            Este luni , iar eu am ore . Ultimul lucru de care am chef e să le văd fața colegilor , profesorilor sau a ‘prietenilor’ mei . Dar nici nu pot să lipsesc.

            S-a ivit o palidă rază de lumină pe cerul întunecat , străpungându-l ca o suliță , iar eu îmi  facut curaj  și am mers la baie . Nu îmi e treamă de acel coșmar , ci de rezultatul lui, de ceea ce urma să văd în oglindă : o fată uscățivă , cu cearcăne imense , cu buzele uscate și crăpate și cu părul ca o căpiță de fân.

             Cu ajutorul cosmeticelor am reușit să ascund aspectul. Dar comportomentul și emoțiile ? Am nevoie și de o mască pentru suflet. Mereu am plecat la școală cu teama că s-ar putea să izbucnesc în lacrimi în fața colegilor, a profesorilor , a liceului. Așa aș fi ridicat prea multe semen de întrebare , având în vedere felul în care mă purtasem până atunci .

            Mă machiez și mă privesc în oglindă , ridicând o sprânceană . Sunt nemulțumită de ce văd, dar mă alină gândul că nu sunt înțeleasă de nimeni , că ochii așa-zișilor mei prieteni nu pot pătrunde prin masca așezată cu o oarecare precizie pe față ; nu pot pătrunde atât de adânc încât să-mi vadă lacrimile .

            Privesc în oglindă ca și cum aș încerca să vad fundul unui hău . Dar îmi revin și schițez un zâmbet pe față . Zâmbetul pe care am să-l port toată ziua . Dar mai înainte , îl sudez cu niște încurajări stupide și de-a dreptul copilărești , dar folositoare.

            După ce mă îmbrac și-mi pregătesc geanta , cobor la mama mea , ce mă aștepta cu un sandviș pe masă .

‘Neața , Alice. Cum ai dormit? mă întreabă ea cu un zâmbet pe față.

-  Bine , mulțumesc.Dar tu? Cum ți-a fost seara?  îi răspund eu în aceeași manieră .

Am dialogat puțin,doar lucruri mărunte , iar apoi am plecat spre liceu , având zâmbetul pe buze …

_______________________________________________________

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 22, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

The world inside : A warUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum