Ziua trece atât de repede. Am stat toata ziua cu ai mei și cu Stephan și am împachetat. Am împachetat lucruri și amintiri, momentele triste și fericite. O sa.mi lipsească enorm de mult. O sa.mi lipsească diminețile însorite, sărutările lui, iubirea lui, bunătatea bunicilor, iubirea mamei. O sa.mi lipsească acest loc. Dar mâine dimineață tata mă așteaptă în gara. Nu l.am mai văzut de doi ani. Voi sta la el în primul an, apoi văd ce aduce viata. Merg acolo pentru un vis, pentru oameni și pentru viețile lor.
În timp ce mă gândesc la toate astea mă plimb cu Stephan de mana la lumina stelelor.
-O sa.mi lipsești, iubire, spune el cu ochii blânzi și triști.
-Și tu o sa.mi lipsești. Dar voi veni în vacante.
-Prea puțin timp.
-Stiu. Vreau sa fac ceva înainte sa plec. Ceva ce nu am mai făcut pana acum. Pentru ca te iubesc.
Când a auzit asta m.a luat în brațe și m.a strâns cât de tare a putut. Am mers în odaie, la el acasă. A pus o melodie, veche
, dar frumoasă. M.am apropiat de el încet și m.a sărutat. Ușor, scurt, dar pasional. A început cu mișcări ușoare mângâindu.mi brațele și obrajii. Săruturile erau din ce în ce mai aprinse și profunde. Coboară încet.
-Ești pregătită? se aude încet printre sărutări.
-Mai mult ca niciodată.
Își ridica bluza încet, senzual. Mi.o ridica și pe a mea la fel. Mă trece un fior pe spate. El observa.
-Ce s.a întâmplat?
-Ești primul.
-Și ultimul, replica zâmbind.
Mă ia în brațele lui puternice și mă așează cu grija pe pat. Vine deasupra mea, sărutându.ma pe gat și burtă. Coboară. După câteva minute rămânem amândoi unul lângă altul. Fără haine. Se ridică deasupra mea, mă sărută și intra. Fără sa vreau scot un "ah" dar devine o senzație plăcută. Parca dansam. Interpretăm amândoi un vals pentru prima oară și suntem mai buni decât credeam. Când piesa pe care a pus.o se termina, noi continuăm sa dansam pana dimineața. Noapte magica.
A doua zi mă trezesc lângă el, acoperită doar de o pătură. Zâmbesc. Sunt fericită. Mă îmbrac repede, îl sărut și las sa scape un "mulțumesc", apoi ies grăbită din cameră. Merg pe verandă, unde mă aștepta mama.
-Bagajele sunt gata. Te.ai trezit repede, ca de fiecare data. El încă doarme?
-Da, încă doarme. Mama, aseară am învățat ce înseamnă dragostea.
-Știam, scumpo. Am bănuit. De acum lucrurile se vor schimba. Totul devine mai serios. Dar știi care e lucrul bun, faptul ca ați făcut dragoste din dragoste.
-Mulțumesc, mama.
-Oricând. Acum pregătește.te. Ai trenul la 10 fix.
Simteam cum lacrimile mă inundă când mama a plecat înapoi în camera. Soarele nu a răsărit azi. Și nici nu o sa răsară. Sunt doar nori. Nu e ciudat cum uneori vremea corespunde exact cu ceea ce simți? Vântul bate mai puternic ca ieri. Norii gri și umezi zboară deasupra mea. Se îndreaptă spre Capitala, ca și mine.
Stephan vine spre mine, ca în fiecare dimineață. Vine la mine acasă, dar azi mi.a făcut el cafeaua. De obicei eu i.o făceam.
-Cel mai frumos cadou de "rămas bun", i.am șoptit eu.
-Tu ești. Nimic altceva.
-E ireal. Totul. Povestea asta pe care o trăim de 2 ani, pare ireală.
-Pare, dar nu e. Este povestea noastră.
-O sa îmi fie așa dor de tine, iubire.
-Și mie. Dacă aș putea aş veni cu tine, dar eu am facultatea aici.
-De ce destinul vrea sa ne desparta?
-Nu ne va despărții, promit.
Mă sărută încet pe buze. II pot simții parfumul. Poarta parfumul pe care îl ador. Se întoarce și intră în casă. Eu mai rămân câteva clipe. E ultima oară când mai stau aici și privesc cerul.
