Minunățiile de pe Wattpad

Capitolul 10- Depresivi vs otaku

Ba, țin să vă spun că nu am nimic cu otaku, și nici cu depresivii. Eu sunt otaku, și eu am trecut prin depresie. La început,mi se părea patetic că la 12 ani să te "feliezi". Nu eram că fetele alea care se "feliau" că nu au like-uri pe Facebook sau că nu au iubiți. Eu aveam niste probleme cu părinții și mna... Acum mă bucur că am avut-o la vârsta aia deoarece la cum mă cunosc eu pe mine, dacă aveam parte de o depresie la 16-17 ani nu mai reușeam să ies atât de ușor.
În fine.

Acum avem  Depresivi VS Otaku
În ce text se regăsește un depresiv:

Depresia... Mă urmărește... Vine după mine,eu alerg prin oraș dar ea din păcate nu se lasă bătută așa ușor... 
Nu mai fugi! Nu are niciun rost,tot te voi prinde! 'Nimeni nu scapă așa ușor de depresie...' se gândi ea.
M-a prins... Mă va ucide,nu voi mai vedea lumea de afară... Pot fi considerată o persoană moartă...

În ce text se regăsește un otaku:
(Doar schimbând câteva cuvinte,totul devine mai funny)

*După ședință*
Mama... Mă urmărește... Vine după mine,eu alerg prin oraș dar ea din păcate nu se lasă bătută așa ușor... 
Nu mai fugi! Nu are niciun rost,tot te voi prinde! 'Ceapa mă-tii de copil' se gândi ea...
M-a prins... Mă va ucide,nu voi mai vedea lumea de afară... Pot fi considerată o persoană moartă...

Atenție! Acesta a fost doar un pamflet și trebuie tratat ca atare!