Bona sau mai mult?

Capitolul 25

Inima parca mi-o ia la goana .Gandul ca Nanei,femeia care m-a crescut si care mi-a oferit dragoste neconditionata ,i s-ar putea intampla ceva rau ma aduce in pragul nebuniei.Picioarele ,care altadata erau de neclintit ,precum doi stalpi de beton,acum imi sunt slabite si gata sa ingenunchieze.Inima ,care batea calm si regulat ,acum bate nebuneste ,de parca pamantul insusi m-ar inghiti iar frica mi-ar acapara intregul corp.Cu vocea joasa si ragusita ,ma imbarbatez ,astfel incat sa pot continua convorbirea telefonica .
-Ce s-a intamplat cu Nana?
-Ea a avut un accident ....spune,iar in telefon se pot auzi suspine si zbierete de durere pe fundal ,pe care le pot recunoaste dintr-o mie ca fiind ale Annei.
-Te rog nu-mi spune ca..intreb cu voce joasa ,avand totusi o speranta ascunsa ca ceea ce imi trece prin minte in acest moment este doar o prostie monumentala.
-Ba da!
Paraca toata copilaria imi trece prin fata ochilor.Acele seri in care veneam istovit dupa o zi de joaca ,si de cum intram pe usa puteam simti mirosurile bucatelor alese gatite de catre nimeni alta ,de catre NANA!Sau acele dati in care veneam suparat de la scoala pentru ca acei copii rai isi bateau joc de mine ,de felul in care arat,iar singura alinare mi-o gaseam imj bratele ei ,pe cand parintii mei erau prea prinsi in lumea afacerilor si a petrecilor de lux.Inca imi aduc aminte cum se bucura pana la lacrimi atunci cand ii faceam o felicitare ,sau cum o punea pe frigider sau la ea in dormitor.
Una dintre cele mai triste perioade a fost atunci cand ne-am luat ramas bun,atunci cand ea a hotarat sa adopte o fetita in varsta de 4 ani,pe care ajunse sa o iubeasca ca pe propriul copil.Un mic zambet mi se asterne pe fata atunci cand imi amintesc ca,din gelozie ,dar si sin frica de a o pietde ,am rugat-o sa ma adopte si pe mine.

Flasback
Ziua de astazi a fost una de exceptie,o zi de rasfat pentru mine si gusturile mele.Bona mi-a gatit toata felurile mele preferate,incepand cu placinta de mere pana la crema de zahar ars.
-Nana,ti-am mai zis cat de mult te iubesc?spun cu ochii mari,in timp ce imi bag in gura un slt fursec.
-Doar de 50 de ori de cand te-ai apucat de mancat!spune aceasta chicotind si plasandu-mi un sarut parinteste pe frunte.
-Doar sa nu uiti asta niciodata!Si daca vei uita,voi fi aici cu tine zilnic,repetandu-ti asta de cate ori este nevoie.
-Dragule ,Nana nu va fi pentru totdeauna aici.Ca tine,mai sunt si alti copii care au nevoie de mine.Mai sunt si alti copii carora care sa le arat ce inseamna dragostea.
-Dar nu vreau sa te impart cu nimeni!
-Dragule,doar obiectele materiale pot fi impartite ,pe cand dragostea pe care ti-o port este sacra.Vei avea intotdeauna un loc sacru in inima mea.Si credeam ca am crescut un baiat intelept !Nu vrei ca si altcineva sa fie fericit?Cineva care nu are cui sa ii spuna nici mama nici tata?
-La ce te referi Nana?
-Acum cateva saptamani,pe cand treceam sa te iau de la scoala,am trecut pe langa un orfelinat.Pe cand treceam pe langa cladire,un junghi puternic a pus stapanire asupra mea.Stiam,simteam ca trebuie sa intru,asa ca am facut-o .Acolo am vazut fel si chip de copii,de diferite varste ,aspect sau sex.Insa am observat o fetita ,era asa mica si fragila,parea nehranita de zile bune,era subnutrita .Statea intr-un colt al camerei,cu genunchii la piept ,in timp ce ceilalti se uitau la ea si radeau de aspectul sau.Insa ceea ce mi -a atras atentia a fost privirea sa,niste ochi micuti si umezi parca dintotdeauna .Avea ochii rosii.Vanatai i se iveau pe ici colo ,cea mai evidenta fiind cea din zona arcadei.Atunci mi te-am imaginat pe tine,cum ar fi fost sa te vad acolo.In acel moment,inima mi s-a sfarmat in mi de bucatele ,si am stiut ca ea,acel sufletel subnutrit si shuflet are nevoie sa simta dragostea unei mame.De dragostea mea.
-Inteleg...spun cu lacrimi in colturile ochilor.
-Nu plange,drumurile noastre se vor mai intalni ,odata ,undeva !Dar vreau sa imi promiti ca vei dfi tare si ca nu veiblasa aceasta lume rea sa te schimbe!Schimba lumea,nu lasa lumea sa te schimbe!

End flashback