Capitolul 34

1.1K 53 12
                                    

Speranța !Asta e tot ce mi-a mai rămas .Speranta ca ,poate,el este pe canapea ,dormind,iar ca acea pipița este undeva prin cartier ,făcându-si de cap cu altcineva .
Speranța ca,undeva,in adâncul sufletului sau,însemn ceva pentru el.
Speranța ca ,tot ce am trăit in ultimele zile nu este mai mult decât un coșmar!
Insa speranțele sunt pentru visători!Ce sunt visătorii pana la urma?Persoane care isi crează o lume imaginara ,in adâncul minții ,unde totul este roz si fără de griji !Ce sunt visătorii?Persoane insuficient de puternice pentru a înfrunta realitatea dura ce ii lovește in fata !Nu vreau sa fiu slaba ,nu vreau sa fiu visătoare,însă nu pot atat timp cât aceasta farama de speranța zace in mine.
Imi fac curaj si ma îndrept spre usa,deschizând-o larg .Pasesc încet,însă apăsat ,spre treptele ce aseară imi erau infernale .Din câteva mișcări ajung la parter ,însă nu e nici urma de ființa vie .Disperata si speriata,încep sa alerg precum o descreierata in căutarea ta .Nu este urma de om la etaj ,nici la parter ,nici atat in bucatarie sau in baie .Ultima mea ipoteza e ca ar putea fi in grădina .Ignor ținuta mea complet neglijenta si fug afara .Il caut din priviri ,însă nu este!Unde ar putea fi?
-Barbie il caută pe Ken?
O voce din vecini ma face sa tresar.El e,băiatul de ieri care uda gazonul.Observ ca acum isi plimba câinele .Probabil a asistat la criza mea ,iar acum s-a gândit ca ar fi bine venite niște paie pe foc .
-Ce ai zis?E tot ce reușesc sa scot pe gura.
-Te-am întrebat daca ti-l cauți pe Ken?
-Derek vrei sa spui ?
-Ma rog ,detalii!
-Da ,sti ceva de el?
-Esti in urma Barbie ,Ken al tau a plecat cu o sora vitrega mai siliconata in toiul nopții!
Deci el chiar e cu ea !Si nu de acum ,de aseară !Acea urma de speranța ,care imi părea inofensiva,mi-a dovedit in acest moment cât de nociva este defapt .Acea umbra de spernta s-a așternut asupra întregii mele ființe!Poate a câștigat un război ,însă nu o voi lasa sa câștige războiul!Nu voi lasa ca acest punct slab sa ma dărâme !
-Multumesc !
-Ar trebui sa spun ca mi-a facut plăcere ?Pentru ca ar fi bine sa sti ca nu am sa spun asta!spune,râzând ,dar cu o alura serioasă in același timp.
-Nici nu ma așteptam !Singura placere a ta a fost sa imi provoci nervi!
-Un punct comun de vedere !
-O nu!Acum asta,sper sa nu înceapă o ploaie cu meteoriți,sa se zguduie Pamantul!
Se pare ca imi înghite gluma,căci începe sa rada.Patrupedul sau nu pare a fi de aceasi parte a baricadei ,căci la rasul isteric al stăpânului sau i se ușurează pe picior .De la agonie la extaz!Jur ca asta se poate înțelege studiind fata pietrenului patruped ,pe a cărui mutra se schițează parca un început de zâmbet .Imi place câinele asta!

Bona sau mai mult? Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum