Copilaria cel mai de pret cuvant si cel mai uitat loc al inimi.Ce frumos era sa fiu inca si acum un copil.Toti ani pierduti si toate amintirile frumoase ma face sa vreau sa fiu din noua un copil.Amuzant faptul ca atunci camdessus eram copil doaream sa fiu ascultata doream sa cresc pentruca atunci cand esti copil nimeni nu te asculta nimeni nu te intelege nu poti sa iti spui opinia deoarece esti considerat un copil...Dar acum cand desi am o varsta pot sa zic ca destul de mare , pot sa zic ca vreau si as da orice sa nu fiu ascultata sa ma joc de dimineta pana seara cu copii afara sa stiu ca nu exista raul in lume si sa stiu ca orice si oricine este bun. Cu timpul am realizat ca este un vis prea aspirat si prea egoist pentru care ma face sa imi spun "..asta este viata vine si pleaca...".
Cand am ajuns la varsta maturitati am cunoscut si primul parfum al iubirii , primi fluturasi in stomac primele cuvinte de dragoste si primele sentimente cu care nu eram obijnuita si cu care nu am m-ai avut de aface . Am cunoscut viata, oamenii reali cat si cei virtuali...
Am intanlit persoane bune cu masti si persoane rele care vor doar sa stie cat de importan esti pentru ele desi nu arata pentru mine ar fii greu sa aflu cum este o persoana dar pot sa zic ca nu voi judeca niciodata ő persoana dupa aparente dar nici dupa fapte ,pentru ca o persoan buna sau rea nu iti va spune sau iti va arata ce are sau ce simte...iar ca sa cunosti o persoana ai nevoie de timp si in ultimul rand experiente care ai mai avut si cu care viata va fii ca o carte o citesti si intelegi destul de bine despre sau cu ce este si despre ce este ea...
