Apel de la un anonim

Ziua 8

Astazi planuiesc sa merg la mall impreuna cu prietena mea pentru a-mi cumpara haine noi pentru balul ce urmeaza sa vina.

Imi aleg o rochie nici prea scurta dar nici prea lunga de culoare albastru inchis,ii platesc doamnei de la casa si plec impreuna cu prietena mea si cu iubitul ei.

Neavand partener pentru bal merg de una singura.
In orice caz,acest bal a fost un bal pierdut,nu ma distram deloc,abia asteptam sa ajung acasa si cu toate ca l-am asteptat inca din clasa a patra,balul acesta a fost doar o pierdere de timp.

Ajung acasa,sunt chiar in fata pragului usii,arunc o ultima privire afara si observ ca masina tatei este acasa,probabil este si el.
Intru in living dar nu inainte de a inchide usa,in living il gasesc pe al meu tata impreuna cu mama vitrega,neacordandu-le atentie merg sus in camera mea si fara sa ma mai schimb de rochia frumoasa pe care am cumparat-o ma pun pe pat,iau telefonul in mana si incep a-i trimite mesaje.

Eu: Hey! Ce faci?

Aninimul: Hey Kate! Sunt bine!

Eu: Te distrezi?

Anonimul: Nu,defapt chiar nu o fac!

Eu: S-a intamplat ceva?

Anonimul: Nu,doar ca abia asteptam sa vorbesc cu tine!
Mi-ai lipsit!

Eu: ....

Anonimul: Am spus ceva gresit?

Eu: Nu..

Brus suna telefonul...era chiar anonimul cu care vorbisem.

-Hey Kate!

-Hey!

-Cum te simti?

-Bine

-Minti!

-De unde stii?

-In primul rand ti se citeste in glas iar in al doilea rand te vad pe geam..

-Pe geam?De unde stii unde stau?-spun si ma ridic repede de pe pat tragand perdeaua pentru a il vedea-

-Am aflat eu cumva..-spune apoi pleaca grabit pentru a nu-i vedea infatisarea,tot ce se vede este o silueta neagra-

-Noapte buna Kate!

Nu prea ma gandesc la ce s-a intamplat adineauri,uitandu-ma pe telefon reusesc sa adorm cu telefonul in mana.