Apel de la un anonim

Ziua 12

~Suna telefonul~

-Ce mai vrei?

-Spune-mi Edward!

  Sincera sa fiu m-a luat putin prin surprindere faptul ca mi-a zis cum il cheama.

-De ce m-ai sunat,Edward?-spun punand accent pe numele sau-

-Te-am sunat pentru ca am vrut sa iti spun ca m-am despartit de ea.

-De ce ai facut asta?
Din cauza mea?-spun cu o voce trista,nu voiam sa se desparta si cu atat mai mult din cauza mea-

-Defapt,am prins-o sarutandu-se cu altcineva.

-Imi pare rau!

-E mai bine asa...

-Cum poti spune asta?

-Daca nu se intampla asta nu mai aveam sanse cu tine..

-Oricum nu avem nici o sansa..

-De ce?

-In primul rand nu stiu nimic despre tine in afara de numele tau iar in al doilea rand m-ai mintit din prima clipa in care m-ai sunat,nu pot sa accept ca intr-o zi m-ai putea rani din cauza minciunii.

-O sa afli mai multe lucruri despre mine pe parcurs,cat despre chestia cu mintitul,imi pare extrem de rau si iti promit ca nu se va mai intampla!

-Nu pot fii sigura de asta!

-O sa iti demonstrez!

-Bine

-Noapte buna frumoaso!

Inchid telefonul si incerc sa imi fac o parere despre el dar nu reusesc sa imi fac nici macar una,cert este ca anonimul asta a reusit sa ma faca sa simt ceva pentru el,cuvintele frumoase spuse de el adevarate sau nu mi-au intrat in cap.Nu stiu ce s-a intamplat,eu nu eram asa,este clar,ceva s-a intamplat cu mine de cand ne-am mutat aici,in New York.
As vrea sa revin la vechea eu pentru ca stiu ca daca voi continua asa voi ajunge sa sufar din cauza asta.