CAPITOL 1

36 1 0
                                    

- Acum?

- Nu ştiu, a dispărut , e de negăsit , am încercat , am sunat toţi cunoscuţii şi nimic , parcă s-a evaporat , a intrat în pamânt , a devenit invizibilă.

- Poate face o glumă , o şti pe Stephanie …Ea şi umorul ei negru.

- Nu , nu ar face asta.

- Sau poate…

- Nu !

- Stephanie e Stephanie , a mai dispărut  , se va întoarce , probabil explorează ceva.

- Nu, nu are cum , ea nu face aceaşi greşeală de două ori , a lăsat trecutul în urmă. Două zile , de două zile nu a mai auzit nimeni nimic de ea.

- Calmează-te , cel mai probabil , cum ţi-am spus , explorează ceva , telefonul îl are închis , e normal , nu vrea să fie deranjată .

- Poate că ai dreptate. Oh , Stephanie şi ciudăţeniile ei.

- Mătuşă , trebuie să închid , spectacolul începe într-o ora şi trebuie să mă pregătesc.

- Pe curând , scumpo!

- Pe curând!

          Veronica îşi îndepărtează telefonul de ureche şi-l priveşte în timp ce apasă butonul pentru a închide apelul . Oftează şi continuând să privească telefonul  ridică din umeri , nedumerită de discuţia avută cu mătuşa ei .

Fir-ar , îşi spune , uitându-se la ceas şi îndreptându-se spre dressing.

              *DOUĂ LUNI MAI TÂRZIU*

         Veronica se priveşte în oglinda din baie , îşi sprijină cu putere mâinile de chiuvetă. Îşi priveşte părul negru care-i acoperă faţa palidă şi ovala . Ochii-i sunt înconjuraţi de cearcăne , buzele-i sunt crăpate , se priveşte , este încruntată.

Îi aruncă săgeţi privirii reflectate în oglindă , clipeşte rar , iar când o face , clipeşte cu rapiditate.

Oare la ce se gândeşte ? Oare este supărată, tristă , nervoasă , frustrată , neliniştită sau poate că doar obosită ?

Stephanie este de vină? Că o caută de zile întregi , ăsta e motivul ?

Oare la ce se gandeşte?

          În fiecare zi , de două luni încoace se priveşte în oglindă , dimineaţa , înainte de orice activitate . Straniu.

Îi scapă un oftat scurt , apoi din buzele-i cărnoase îi iese un “Cum” ,urmat de-un  “Dar de ce ” . Îsi închide ochii pentru câteva secunde , apoi se-ndepărtează de chiuvetă şi-şi striveşte pieptul cu mâna stângă .

Suferă?

Pe faţa ei se instalează durerea fizică , acumulată , pe care încearcă s-o înlăture cu ajutorul mâinii.

Suferă!

SUNT AICIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum