"Doar noi doi și licurici" - toxic--

27 1 2
                                    

toxic--

Titlul cărții este unul original, nu am mai văzut cărți cu titluri asemănătoare.
Descrierea este una bună, în care ai povestit un film ce se derula în mintea ei, atunci când primea mesaje.
Coperta, după părerea mea, arată îngrozitor, era mai bună, categoric, prima copertă. Fonturile de la titlu sunt cât de cât ok, însă culoarea aceea îmi provoacă usturime la ochi. Cât despre autor, fontul lui este cât ce cât ok, însă este prea simplu. Puteai să alegi o  altă culoare, decât banala non-culoare albă, să-i dai un contur și o umbră potrivită. O textură luminoasă sau un efect, ceva, ar fi îmbunătățit cu siguranță coperta.
Am impresia că ai tendința de a ,,mânca” litere. Am întâlnit acest obicei mai ales la cuvântul des folosit, licurici. Mie una, îmi lasă impresia că totul ar fi sunat mai bine dacă era scris: ,,Doar noi doi și licuricii”; ,,Haide acum să vedem licuricii”. De fiecare dată, ai ezitat să folosești ,,licuricii”, în loc de ,,licurici''.
Faci exces de semnele de punctuaţie. Spui un cuvânt, după care pui punct și după, repeți acțiunea din nou, când în locul punctelor, ai putea pune o simplă virgulă și gata! Dar tu le eviți, parcă făcând slalom printre ele.
Mă deranjează că folosești mult punctele de suspensie, însă le folosești aiurea! Punctele de suspensie, de când mă știu eu, sunt câte trei,  ,, ... ”, nu câte două, patru sau șase, cum le folosești tu. Și, pentru cultura generală, după acele puncte de suspensie, se continuă fraza cu literă mică.
Diacriticele mă obosesc. În unele locuri sunt puse, în altele nu, aruncate din avion.
Văd că te-ai dus doar pe acea așezare în pagină și tip de scris, ca de mesaje. Mi se pare că singura narațiune care clarifică una, două cuvinte, se află în descriere. Este recomandat să te folosești puțin de narațiune, descriere și tot așa, nu continuu să fie modul de expunere care predomină, dialogul. Nu simt niciun sentiment atunci când le citesc mesajele, ar trebui să te folosești de două, trei sau chiar patru fraze să explici confuzia, furia, veselia pe care o simte fata când vorbește cu el, de ce ea nu mai vrea să prindă licurici, de ce este mereu trează la miezul nopții? Lucrurile astea trebuie să fie arătate de tine, prin narațiune sau descriere pentru că dialogul, este peste măsură folosit!
Îți doresc succes cu cartea și sper că ți-am fost de ajutor!

8/10

Clorophile (--idioata)

Critici și Sfaturi (pentru cărți) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum