Nici măcar nu mă mai recunosc

26 6 4
                                    

Nici măcar nu mã mai recunosc  . Incerc să îmi găsesc cuvintele, dar nu pot.  Zi de zi , viaţa îmi dovedeşte cât de neînsemnaţi suntem în faţa destinului.  Se spune că alegerile noastre ne definesc,  dar ce facem când  alegerile noastre depind de ceilalţi? 

Suntem precum nişte păsări neajutorate în colivia vieţii fără ca nimeni să ne poată elibera. 

Astăzi a fost o zi grea. Am înţeles că oamenii pot atinge un nivel de ipocrizie maximă , iar eu nu pot să fac nimic pentru a impiedica asta sau pentru a-i evita pentru că sunt nevoită să trăiesc alături de ei .

Am învăţat că vârsta nu contează atunci când vine vorba de educaţie,  căci există oameni deja aflați la vârsta doua care habar nu au ce înseamnă respectul deşi vorbesc despre el,  ce înseamnă bunul simţ,  şi deşi au trecut prin viaţă,  au trecut degeaba.

Problema mea??  Am aşteptări mult prea mari de la nişte oameni fără valoare și fără capacitatea de a se ridica la nivelul acestor aşteptări? 
Tu!  Da tu cel care citeşte asta acum: tu nu face ca mine!  Ai grijă de sufletul tău și nu îl pune pe tavă proştilor pentru că ei nu ştiu să  aibă grijă de diamante.

Ce am învăţat?? 
Niciodată să nu ai aşteptări. Oamenii sunt daţi dracu şi te vor dezamăgii,  scârbii şi te vor face să ii urăşti mai mult decât o faci deja!


Cu drag,  O Oricare Alta din mulţime .

GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum