Am tras linie

19 3 0
                                    

Am tras linie , căci  aici e sfârşitul.  Am întins coarda elastică cât am putut,  dar azi s-a rupt. 

Am încercat să lupt şi demonii m-au înfrânt.  Eu nu ştiu să îţi spun în cuvinte cu voce tare,  dar pot să îţi scriu.  E povestea mea.  O poveste tristă ca oricare alta pentru tine,  dar pentru mine,  e un capăt de drum, căci eu azi,  am tras linie! 

Am iubit şi am pierdut . Au trecut alţi trei ani în care nu îmi găseam liniştea şi nu simţeam nimic.  Dar într-o noapte,  pe o stradă întunecată din mintea mea, am găsit-o la tine și iar am iubit. 

Era totul intuneric,  pustiu,  negru şi gol.  Păşeam pe poteci de spini,  ploaia curgea şi materia devenea tot mai dezintegrata cu fiecare zi. 

Cu gluga pe cap , priveam cerul întunecat din care curgeau lacrimi.  Am privit în jos şi ploaia căpătase culoarea sangelui,  era chiar sânge! 

Dintre nori  , a apărut un străin care m-a întrebat dacă nu imi e frig acolo în ploaie.  Mi-a spus ca ar putea să aduca câteva pături pentru noi şi m-a rugat  să intru în casă.  Am tresărit la cuvantul,, noi''.  Nu îl mai auzisem de mult . Îmi păruse cunoscut,  dar nu mai ştiam ce înseamnă .

Am refuzat şi în acel moment, stând jos, s-a aşezat şi el lângă mine,  acolo în ploaie.  Eram în mijlocul străzii şi nu era nimeni pe drum. 

Căutasem timp de trei ani un trecător,  o fiinţă,  o furnică,  pe cineva sau ceva , dar nimic .   Nu era nimeni!  Toţi dispăruseră. Eram singură. 

Străinul m-a privit vesel şi a început să se bucure de ce vedea.  Spunea că a răsărit soarele,  dar eu nu il vedeam.  Credeam că e nebun.  Spunea că îi e cald şi că a venit primăvara.  Când m- uitat în sus eu vedeam doar picurii de ploaie care cădeau constant pe mine,  dar de data asta mai blând ca alte daţi aşa că am hotărât să nu îl mai bag în seamă pe străinul de lângă mine. Am considerat că e nebun , dar el nu a renunţat. 

A ţinut -o aşa câteva săptămâni în care el mă tot ruga să mă uit în sus la soare,  iar eu pur şi simplu,  refuzam! 

După alte câteva săptămâni mi-a prins mâna în a sa şi m-a forţat să mă ridic.  Mi-a prins bărbia cu degetele lui de pianist și mi-a ridicat privirea spre cer.

Când m-am uitat la cer,  am observat ca norii dispăruse şi că nu mai plouă.  Era totul gri acum. 

Va urma .....


GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum