În tot acest timp m am simțit singură,am crezut că dacă fug de durere nu voi mai avea parte de ea. Am crezut că dacă voi oferi iubire prietenilor mei,îmi vor oferi și ei același lucru. Însă acum.. nu mai simt absolut nimic. Un gol imens m a patruns,care ar fi trebuit să fie umplut cu gustul fericirii și al tinereții. Însă,am parte doar de lucruri negative ce mă trag într o lume întunecată.. într o lume în care poți trăi zile,săptămâni,luni poate chiar și ani fără niciun mic gust de fericire. Chiar și atunci când sunt împreună cu prietenii mei pe afară,acest gol mă cuprinde iar și nu îmi dă deloc pace. Nu renunță la mine.. și e teribil cum nimeni nu îți poate schimba starea nici măcar cu o glumă bună sau un zâmbet primit din partea persoanei potrivite .
Am încercat de foarte multe ori să fiu vechea eu,cea de acum un an .. cea care râdea tot timpul... eram genul de persoană ce exteriorul reprezenta Hawaii,iar sufetul Polul Nord. Cum și în Hawaii mai sunt ploi și zile reci și la Polul Nord avem parte de zile bune și puțin blânde.
Însă,de fiecare dată când realitatea îmi bătea la ușa,puneam încă un zãvor în plus. Până când acesta a crescut atât in volum,cât și în intensitate și a reușit să faca sufletul să cedeze..
