True Colors → min yoongi

Capitol special

Yoongi — Persoana Întâi 

— E așa de plictisitor! s-a răstit Hanina, aruncând cu floricele în televizor. 

Așteptase aproape jumătate de an să vadă acest film și acum că se uita la el, era complet dezamăgită. Nu știu ce se întâmplă în film, la naiba, nici măcar nu știu cum se numește. Pe tot parcursul lui, am fost atentă numai la reacțiile Haninei. Mereu pufnea, se încrunta și se tot mișca pe canapea. Mi se părea adorabil. 

Bolborosea numai cuvinte rele asupra filmului și căuta frenetic telecomanda, vrând să scape mai repede de „prostia" din fața sa. Am zâmbit deoarece telecomanda era la mine, mai specific la spatele meu, și nu aveam de gând să i-o dau așa ușor. 

Hanina mi-a observat rânjetul, așa că mi-a aruncat o privire încruntată. Și-a prins părul într-o coadă, gest pe care nu l-am înțeles prima dată, și s-a năpustit asupra mea. Mă pipăia până și în buzunare. 

— Yoongi, dă-mi-o! 

Am dat din cap în semn de nu și am imobilizat-o în brațele mele. 

— O să ți-o dau-

— Păi dă-mi-o! m-a întrerupt ea, ceea ce m-a făcut să mă încrunt. 

— ... dacă îmi spui că mă iubești. 

Hanina și-a poziționat mâinile pe pieptul meu, împingând ca să se ridice de pe mine, dar brațele mele s-au strâns mai tare în jurul taliei sale. 

— Nah', nu te iubesc, a spus, prefăcându-se. 

— Atunci îmi dai măcar un sărut? Știi, buzele tale nu le-au mai atins pe ale mele de o oră. Aproape că nu-ți mai știu gustul. 

— O să înnebunesc cu tine, a spus, aplecându-și buzele spre ale mele.

N/A: I-a ghiciți cine a făcut 10.000 de vizualizări? Acesta este un fel de sfârșit paralele, să vedeți cum ar fi fost relația lor dacă ar fi fost împreună. Inițial, capitolul trebuia să fie altfel (încă mai am celălalt capitol în ciornă), dar m-am gândit să-l scriu pe acesta în ultima secundă. 

Vă mulțumesc mult de tot pentru voturi și pentru vizualizări. Nu m-am așteptat ca această carte să fie așa citită în momentul în care am postat-o.