Complicated.

Capitolul 3.

"Îți voi da răspunsul final în funcție de ce spune iubitul meu. Fericită?" spun.
"Cea mai!" zice Eliana aplaudând. "Poftim numărul meu, sună-mă când vorbești cu el." continuă, dându-mi o carte de vizită.

Eu și Shane ieșim pe ușă și mergem spre mașină.

"Tu vrei să faci asta?" îl întreb.
"Nu cred că am de ales." răspunde Shane.

"Unde locuiești?" spune el urcându-se în mașină. Fac la fel ca el și îi spun adresa mea.

Ugh, chiar trebuie să vorbesc cu Connor. Sper doar că e acasă, locuim împreună. Sper că va reacționa bine, în ciuda problemelor de furie pe care le are.

"Am ajuns." zice Shane, oprind mașina în fața casei mele.
"Okay, mersi Shane." spun și deschid portiera, pregătindu-ma sa ies, dar mă apucă de braț.
"Stai.. uh, ai vrea să ieșim mâine? Știi tu, să ne cunoaștem mai bine și toate astea."
"Sigur."
Îi zâmbesc și ies din mașină.

Merg pe aleea îngustă și ajung în fața ușii. Nici nu apuc să intru bine în casă că mă întâmpină o privire ucigătoare.

"Măi, măi, măi, uite c-cine s-a gândit să apară." spune Connor cu ochii întredeschiși și sughițând.

E beat.

"Connor, ce-ai făcut?" spun îngrijorată
"Eu-eu ce-am făcut?! Tu ce-ai făcut cu ăla în club?!" spune apropiindu-se de mine cu un mers înclinat. "Am văzut poze pe net cu tine și cu ăla, c-cum ai putut să faci asta, Ra-raven?" continuă bâlbâindu-se.
"Connor, îți jur că nu e ceea ce pare. Eram beată, așa cum ești și tu acum."
"Ce-ai spus?! Nu sunt beat! Agh, taci odata!" țipă la mine și se apropie din ce în ce mai mult.
"Connor, ce.. ce vrei să faci?" spun înspăimântată.
"O să plătești p-pentru ce mi-ai făcut!" spune și își înconjoară mâinile în jurul gâtului meu, izbindu-mă de perete.
"Connor, oprește-te..." spun cu o voce stinsă.

Simțeam cum nu mai aveam aer, cum, ușor, ușor, nu mai aveam puterea să fac nimic. Am încercat să mă zbat, dar nu a dat niciun rezultat. mă strângea din ce în ce mai tare, ochii lui erau plini de furie.
Privirea mea devenea din ce in ce mai încețoșată. Țipam și mă zbăteam iar și mai tare, dar era prea puternic.
Dintr-o dată, Connor se desprinde rapid de mine. Iau guri mari de aer și tușesc incontrolabil.

Mă uit cu ochii între-deschiși spre Connor și îl pot vedea cum se zbate după aer. Mă uit în jurul lui și pot vedea un bărbat cum îl strange de gât, exact cum m-a strâns și el pe mine. Nu îmi pot da seama cine este bărbatul, dar îi datorez viața.

Văd o siluetă venind spre mine, probabil acel bărbat. Mă ia în stil mireasă și ieșim afară din casă.

"Esti bine?" întreabă el îngrijorat. "Ce tot spun, aproape ai fost omorâtă, n-ai cum să fii bine. Vrei să te duc la spital?" continuă.

Încerc să-i răspund, dar cuvintele pur și simplu nu vor să iasă din gura mea.
Totuși, dau din cap în semn că 'nu'.

"Ești sigură?" întreabă. Murmur un 'da'.
"Hai să te duc acasă." spune.
"A-asta e casa.. mea" spun cu o voce stinsă. Odată cu cuvintele mele, lucrurile parcă nu mai sunt așa în ceață. Văd în fața mea un blondin superb, cu ochii albaștri ca marea. Îmi pare așa cunoscut, dar nu știu de unde.
"Ah... atunci te voi duce la mine acasă, nu stau departe." spune și îmi pune mâna dreaptă în jurul umerilor lui, el având mâna stângă pe talia mea și mergem spre casa lui.
Corpul meu era ca un jeleu, abia puteam să mă mișc.
"Cum... cum m-ai găsit?" întreb.
"Eram prin zonă și am auzit țipete venind din casa ta. Cum ușa era deschisă, am zis să intru. L-am văzut pe idiotul ăla cum te strângea de gat, l-am tras de pe tine și i-am făcut același lucru. Acum e inconștient." spune și schițează un zămbet.
"M-mulțumesc... mult" zic privindu-l în ochi, apoi luându-l în brațe.

Mergem cam 15 minute și ajungem în fața unei case mari, moderne, cu vreo 3 sau 4 etaje. Intrăm și văd o față extrem de familiară.

"Raven, ce cauți aici?" spune Shane uimit.
"Shane?!"
"Ah, văd că l-ai întâlnit pe fratele meu, Kendall." spune el.

Stai, ce? El e Kendall? Ah, acum știu de ce mi se părea fața lui cunoscută. Ce mică e lumea, chiar el m-a salvat din mâinile nenorocitului de Connor.

"Stați, voi vă cunoașteți?" întreabă Kendall nedumerit.
"Ea e fata despre care ți-am spus." răspunde Shane.
"Ah.. Ok, eu mă duc sus." spune Kendall și pleacă. Shane se apropie și se uită la mine, de sus până jos.
"Ceva nu e bine. Ce s-a întâmplat?"
"Poftim? Nu s-a întâmplat nimic." spun cu privirea în jos.
"Raven..."
"Ugh, bine, fie."

Îi povestesc totul. Expresia feței lui se schimbă des, îmi pot da seama că este furios, nedumerit, speriat și iarăși furios, însă oftează cu ușurare atunci când îi spun că a intervenit Kendall.

"Mă jur că-l omor pe prostul ăla. Cum a putut să-ti facă așa ceva?!" țipă.
"Shane, calmează-te." spun, punându-i mâna pe umăr.
"Scuze... Ești bine acum?" mă întreabă.
"Da." răspund sec.

Se apropie de mine și mă strânge tare la pieptul lui. Mă simt în siguranță acum.

Suntem întrerupți de o bătaie la ușă. Ne desprindem ușor unul de altul, apoi Shane se duce să deschidă ușa.

"Ce mama dracului cauți aici?!"