Aveam o presimtire stranie...ma gandeam la ce va urma si sincera sa fiu imi era frica. Nu am mai simtit asta de foarte mult timp...de cand...
-Stai! (Ii spun eu uitandu-ma atent si incercand sa ii analizez fiecare gest)
Se intoarce spre mine incet...
-Aveam impresia ca esti oarba , de ce porti acel bandaj?
-Vei afla in curand... (Disparand precum ceata)
Trebuie sa ies de aici neaparat...(imi spun in gand)
Am inceput sa alerg peste tot , acea casa se intuneca din ce in ce mai tare , peretii aveau o culoare sumbra , podeaua se simtea din ce in ce mai slabita , nu mai aveam curajul de a face inca un pas. Ma simteam captiva in ,,joculetul'' pe care incerca sa-l duca la capat.
Dintr-o data am inceput sa aud voci ce ma indrumau catre camera ce ducea la capatul holului. Pana la urma le-am urmat spunandu-mi ca nu am o alta alternativa.
Odata ajunsa in fata usii , mi-am luat inima-n dinti pentru a-mi face curajul de a intra.
De celalalt capat al usii se afla o femeie tanara cu niste ochi albastrii , pareau un abis din care nu mai puteai sa iesi. Parul roscat atingand podeaua , parea superba ... De-as putea spune la fel si despre suflet...
Luandu-mi privirea de la ea am observat-o pe Calypso plangand pe podea in apropierea patului.
-Copil blestemat , stiam ca esti creatia diavolului. Toti sunteti asa. cat de greu e sa intelegi ca nu poti iesi din camera ta?
-Mam...scuza-ma (fiindu-i frica sa pronunte macar un cuvant)
-Javra. *ranjeste* Degeaba iti ceri scuze... stiu ca esti creatia lui , degeaba te prefaci , n-o sa ma pacalesti din nou.
-D-despre ce vorbesti? (Incercand sa-si ridice privirea catre ea)
-Nu ma privi! Nu-ti ofer placerea de a ma omorî si pe mine ...javra. (Si-a aprins tigara si s-a asezat pe scaunul de langa geam)
Calypso a continuat sa planga si ei chiar nu ii pasa. Voiam s-o ajut ... Dar , din pacate era imposibil...
-Acum vezi? (Ma intreaba , facandu-si aparitia in spatele meu)
-Dar...de ce?...
-Ura , credea ceva neadevarat , toti copii facuti de ea au trebuit sa suporte asta. Ne-a urat pe toti din tot sufletul...dar ma tem ca nu avea asa ceva. Ceea ce ai vazut mai devreme cu sora mea a fost singurul lucru care ma facea fericita , in rest...trebuia sa suport asta zi de zi , chinul nu se mai termina ... Si adu-ti aminte ca asta nu e tot.
