Am rămas uimită de suferința acestui copil necrezand ca o mamă ar fi capabilă să facă așa ceva propriului copil. Când iei o decizie care implică ceva atât de important, in acest caz, un copil este ceva de care trebuie sa fii conștient. Este o responsabilitate mare iar un copil este făcut din dragoste.
-Ce s-a întâmplat cu tine după? (O întreb eu parcă având o ezitare)
-M-a părăsit. Mi-a dat doar hainele pe care le aveam pe mine in acea noapte. Era foarte frig afară și a zis că avem treabă si trebuie sa ne grăbim, că nu are timp să îmi dea haine și că o să fie bine dar după aceea mă întrebam daca se referea dacă ei o să îi fie bine și am realizat că la ea se referea, nu la mine. M-a dus lângă o groapă de gunoi de la ieșirea din oraș spunându-mi că acolo îmi era locul și a plecat....Am implorat-o să se întoarcă dar n-a facut-o, a mers mai departe si nu s-a uitat deloc in spate. Am început să fug pe unde vedeam cu ochii...asta m-a adus aici unde eram sigură că nu mă va găsi nimeni.
-Îmi pare atât de rău....Nu-...
-Și mie dar asta e. Ea a făcut o alegere probabil că nu am fost destul de bună pentru ea, poate că am greșit și eu.
-Hei, nu spune asta. Cu ce să greșești? Ea a fost mama ta, din păcate mereu va fi dar trebuia sa își asume odată ce a luat decizia de a purta in pântec un copil. E o responsabilitate foarte mare. Ți-ai cunoscut tatăl?
-Nu, ea spunea că a fost un nenorocit care a vrut-o pentru banii ei.
-Nu e tocmai indicat sa îi spui unui copil așa ceva.
-Nu ii păsa, daca îi era ei bine era de ajuns.
-Urăsc să stiu de existența acestor oameni.
-Cum vă cheamă?
-Ksenya.
-Aveti un nume frumos! (Îmi zâmbește)
-Mulțumesc Calypso, al tău este chiar foarte special.
-Aveti copii?
-Nu, nu consider că sunt pregătită deocamdată pentru asta.
-Mie îmi pare că da, va pricepeți să vorbiți despre toate lucrurile astea.
-Mulțumesc dar până la urmă soarta le va decide pe toate.
-Așa să fie! (Dispare lăsându-mă nedumerită)
