Just fight, stay alive!-The walking dead story

Capitolul 1-Febra

Ceasul indica ora 6:30. Alarma incepe sa sune, dar eu deja sunt in dus, aproape gata. Imi rasfat pielea vreo 10 minute, apoi ies infasurata intr-un prosop alb, lasandu-mi parul castaniu si ud sa cada pe spate. Imi usuc parul apoi intru in garderoba sa imi aleg hainele pentru ultima zi de scoala dinaintea vacantei de primavara.
Deschid dulapul, imi iau o camasa in carouri rosii cu carouri negre, o pereche alba de blugi si niste botine negre. Apoi imi iau geanta si cobor in bucatarie. Nu era nimeni, mama si tata inca dormeau.
Aleg rapid un mar verde si ies afara pentru a o astepta pe Clarissa sa vina sa ma duca la scoala. Ah, Clarissa, cea mai buna prietena a mea, dar totusi atat de diferita de mine. Rebela si petrecareata. Uneori chiuleste si nu are note foarte excelente. Dar totusi e atat de isteata si descurcareata. Si pentru asta o iubesc.

Ies afara sa o astept. Natura arata impecabil in dimineata asta. Pasarile cantau, copacii inmuguriti si mireasma florilor. Toate astea ma faceau sa ma simt plina de viata. Dar brusc, ceva ciudat ma distrage de la contemplarea naturii. Unul dintre vecini incepe asa ca din senin sa tuseasca. Dar stiti cum? O tuse de aia urata de parca l-ai vedea in orice moment cum isi da duhul pe loc. Raman confuza privindu-l, dar ceva ma trezeste ca dintr-un vis. Ah da, a ajuns Clarissa.
Un Ferrari rosu sclipeste in bataia soarelui facandu-si aparitia pe strada mea. Se apropie lent de mine si deja o pot vedea pe Clarissa la volan. Zambesc usor si astept sa opreasca.

Deschid portiera si ma intampina calduros vocea Clarissei. Dar inainte de a intra mai arunc o privire la acel vecin care deja zacea mort. Scutur putin capul ca sa-mi revin si intru in masina.

Eu: Neata
C: Neata Brook. Esti ok?*spune si se uita la mine, apoi porneste masina*
Eu: Da? Ah , da sunt. Doar ca mi se pare ceva ciudat.
C: Te referi la febra aceea urata?
Eu: Da. Si tu ai vecini cu probleme?
C: Cand plecam eu venise salvarea sa mai resursciteze inca vreo 2, iar alti 3 erau deja morti. Dimineata la stiri au spus ca se raspandeste foarte repede.
Eu: aha... *spun ingandurata*
C: eh, lasa. Ce faci maine seara?
Eu: am campionat cu arcul si trebuie sa plec de dimineata. De ce?
C: Sam Anderson da o petrecere. Si voiam sa vi cu mine.
Eu: *razand* doar stii ca nu le am cu petrecerile.
C: da stiu, dar ma gandeam ca faci o exceptie. In plus, Jack Holt o sa fie acolo*ranjeste si se uita la mine*
Eu:*rosind si zambind* oricat as vrea, nu pot anula campionatul, m-am antrenat 3 luni pentru el.
C:*rade scurt* bine. Ah, am ajuns.
Parcheaza pe alee si opreste motorul.
Cobor putin timida si privesc intrarea liceului. Zeci de elevi intra pe usa lui grabiti, veseli, vorbind, indreptandu-se spre clasa lor. Zambesc si intru si eu intr-un final, alaturi de Clarissa.

Clopotelul anunta inceperea orelor. Intru in clasa si ma asez precauta la locul meu, asteptand profesoara. Iata, a venit. O doamna invarsta si cocosata, imbracata foarte colorat intra pe usa clasei. Se aseaza la catedra, face prezenta si incepe sa ne predea.

Ora a trecut repede aparent. Se suna de pauza, iar eu ies pe hol indreptandu-ma spre dulapiorul meu. Dap, acel dulapior din capatul holului, albastru, stand singuratic si asteptand sa-l deschid. Ajung in dreptul lui, il deschid, imi las cartile acolo, admir putin usa lui impodobita cu poze cu Jack si alte porcariute pe care le-am mai gasit. Zambesc usor, dar brusc cineva imi inchide usa dulapului.
Era Jack, of doamne. Zambea larg si statea sprijinit in cot de parca astepta ceva. Il privesc scurt, apoi imi indrept privirea in jos, dandu-mi timida parul dupa urechi.

J: Hey, Brook... um.. ma gandeam sa iesim diseara la un film. Daca vrei si tu, desigur.
Eu: adica o intalnire?*spun usor timida*
J: da.. cam asa. Vrei?
Eu: da normal! *imi venea sa sar de fericire* adica... da, suna foarte bine. *ii zambesc usor*
J: perfect. Ne vedem diseara la 7;30 *imi face cu ochiul, apoi pleaca la echipa lui*
Jack Holt e capitanul echipei de baschet si il plac din clasa a 7, dar nu mi-am imaginat niciodata ca va vrea sa mearga la intalnire cu mine.
Dar din nou, tusea insistenta a altui elev ma trezeste din fanteziile mele. Ma inorc spre el si privesc cum doua asistente vin sa-l ajute.
Sunetul clopoteluilui imi atrage atentia si imi spune ca trebuie sa intru la ora. Ma indrept confuza spre clasa si ma asez langa Clarissa, asteptand in liniste profesoara.

Pe la jumatatea orei, alti doi elevi incep sa tuseasca urat. Profesoara anuleaza ora si ne spune sa plecam acasa.
Ies pe hol impreuna cu Clarissa indreptandu-ne spre iesire. Dar ceva ciudat se intampla. Din mai multe clase iesa elevi... morti?! Nu mai erau elevi. Erau morti vii. Inconstienti de ceea ce fac, se napusteau asupra altora mancandu-i de vi pe ceilalti elevi. L-am vazut si pe Jack... transformat in acea chestie ciudata... Ochii imi lacrimeaza si raman nemiscata.
Clarissa ma ia de mana si ma duce rapid spre masina. Ne urcam si in zece secunde Clarissa opreste pe strada mea. Cobor, apoi ea se indeparteaza incet. La cateva case in josul strazii, alti vecini morti bantuie strada mergand haotic. Intru si eu in casa intr-un final, putin socata de ceea ce am vazut.

In casa, mama ma astepta cu mancare proaspata, iar tata trebuia sa vina de la servici. Fiind obosita, ma hotarasc sa ma intind putin. Imi setez ceasul peste o ora si atipesc... dar brusc... sunt trezita de un zgomot infernal si tipete.. ma indrept spre usa ezitand... si o deschid...
Mama se chinuia sa blocheze usa, iar tata aducea niste arme. Arme? Atunci imi aduc aminte de ceea ce am vazut la scoala si imi dau seama ca situatia a scapat de sub control...Mama ma vede...
M: *impingandu-se in usa* BROOK! Treci in debara si incuie-te acolo! Orice auzi, nu iesi! *spune mama disperata*
Ma uit confuza si speriata la ea, dar fac ce imi cere.
Dar inainte de a intra... ma uit pe geam... si imi doresc ca tot ce am vazut sa fie un vis... mortii vii au acaparat lumea, mii de oameni la care am tinut sau ii stiam, acum bantuiau morti strazile. In minte, imi apare chipul Clarissei, gandindu-ma cu groaza ca asa poate ajunge si ea. Ma gandesc la fratii mei. Sunt foarte ingrijorata...Inghit in sec si intru in debara inchizand bine usa. Ma asez jos incet si speriata, dorindu-mi ca totul sa fie un vis. Ma uit prin jur, era cam intuneric, dar totusi, prin bezna aceea, reusesc sa vad arcul tatalui meu. Mi-aduc aminte de cand eram mai micuta ca imi placea sa merg cu el in padure sa ma invete sa-l folosesc. Mi-aduc aminte si de campionatul pe care trebuia sa-l am maine... sau de lunile in care m-am pregatit din greu pentru el...

Pun incet mana pe el... il ridic. Apoi... imi vine o idee. Caut repede si sagetile si ies din debara cautandu-mi parintii... si atunci am vazut rosu... am vazut rosu in fata ochilor mei...
Mama nu a mai putut tine usa, iar zeci de morti s-au napustit asupra ei... fiecare dintre ei au inceput sa rupa cu dintii din carnea ei fragila. O descompuneu, o mutilau... o mancau de vie...Am ramas pe loc... nu mai auzeam nimic, totul se invartea in jurul meu... auzeam in surdina tipatul ei de durere... ultimele ei cuvinte... nici nu puteam plange.. am ramas acolo asteptand sa mor.. dar strigatul tatei ma trezeste ca dintr-un vis:
T: *agitat* Brook, repede, iesim prin spate*spune cu durere in glas*
Il urmez inconstienta de ceea ce fac. In fata ochilor o vedeam doar pe mama cum moare. Ies repede prin spate, tata ramanand in urma, impuscand in cap cativa plimbareti. Il auzeam cum imi spune sa fug. M-am indepartat putin, apoi m-am intors sa vad daca tata vine dupa mine... dar era prea tarziu... mortii il devorau si pe el... raman acolo privind in gol... dar brusc, unul dintre ei se apropie de mine si ma studiaza. Raman in picioare fara sa ma misc sau sa respir. Ochii lui albi si gura lui salivand ma masura din cap pana in picioare, carnea putrezita mirosea ingrozitor, unele bucati chiar atarnau pe el... si se apropie, se apropie din ce in ce mai mult de mine.. in spatele lui veneau alti doi. Speriata, hotarasc intr-un tarziu sa fug in padure, cu arcul in spate vazand in fata mea doar acele scene cumplite... fug si fug.., fug asa de ceva timp... dar nu mai pot... picioarele mele cedeaza si pic in mijlocul padurii, pe frunzele uscate...

Si asa e de trei luni incoace. De trei luni imi petrec singura zilele in padure, mancand soareci si iepuri, omorand cate un miscator si antrenandu-ma cu arcul... asa decurg zilele *normale* in noua lume... nici nu stiu daca mai exista oameni, nici nu imi mai vad rostul. Ma gandesc doar la Clarissa si fratii mei. Imi doresc sa fie in viata, desi stiam ca e aproape imposibil. Nu inteleg de ce ma mai chinui sa supravietuiesc. Totul s-a dus dracului. Prieteni, scoala, familie, totul...

Asta credeam eu... pana cand... intr-o zi... m-a gasit in padure in timp ce vanam un iepure si m-a intrebat daca vreau sa merg cu el.

N/A. Primul capitol e aici. Putina actiune din nou, credeti-ma ca nici mie nu-mi place descrierea, dar nu vreau sa granesc lucrurile, asa ca va rog, aveti rabdare. Nu uita, lasa un vot si un comentariu daca ti-a placut. Ne vedem curand!