Viața Erikăi

Despărțirea 💔

     M-am trezit nu prea bine,deoarece Eduard îmi trimitea mesaje de parcă nu ar fi ştiut ce s-a întâmplat aseară.
     Îmi iau telefonul,văd 12 apeluri de la el.Mă sună din nou.Să îi răspund?Nu,las să sune.Mă duc să mănânc,mama a pregătit cartofi prăjiți cu caşcaval deasupra,preferații mei.
-Hey!Neața Erika!
-Neața mamă!
-Te văd tristă.Ce ai pățit?
-Eduard...l-am văzut împreună cu altă fată dansând...
-Zău?Eu credeam că e băiat serios!
-Se pare că te-ai înşelat,la fel şi eu.Dar în schimb m-am ciocnit de un băiat chiar mai drăguț şi m-a invitat la dans...
-Uu,ce frumos din partea lui!
-Da...Mă duc în sufragerie.Să mă strigi când sunt gata cartofi!
   Ies din bucătărie,îmi iau telefonul care şi acum sună,mă aşez pe canapea şi încerc să fac rost de numărul lui Leonard,dar mă invadează apelurile lui Eduard.Îi răspund:
-Alo?Erika?
-Da,ce vrei.
-E prea dimimeață şi te-am trezit?
-Oare?Da,dar acum nu mai am somn.Zi ce vrei.
-De ce ai plecat aseară de la petrecere?Te-am căutat peste tot!
-La fel şi eu!Până te-am văzut dansând cu Larisa!Rebela şcolii!Nu mă aşteptam deloc!Cum ai putut să uiți de mine aşa uşor!
-Erika,nu e ceea ce pare...
-Ba chiar este!Nu încerca să te scuzi că nu-ți mai iese.Măcar mulțumeşte-mi că ți-am răspuns,puteam să-ți închid.
-Ok,îmi cer milioane de scuze,îmi pare rău!Nu ştiu ce pot să fac ca să mă  poți ierta...
-Nu trebuie să faci nimic,nu am să te iert niciodată.
    Şi îi închid telefonul.Chiar aşa de naivă mă crede?Mă enervează băiatul ăsta la culme.
-Sunt gata cartofi!
-Bine,vin acum!
     După ce mănânc,merg tot în sufragerie,şi le întreb pe Karina şi Iustina dacă au numărul de telefon al lui Leonard.După ce mi-l dau,îl sun.
-Alo?
-Bună Leonard,sunt Erika.Ce faci?
-Hmm...Tu ce crezi?Fac bine?Nu!De ce ai fugit?
-M-am uitat la ceas şi era 23...
-Şi?Se destrăma magia la ora aia?
-Nu,nu sunt Cenuşăreasa...Faza e că mama a zis la ora aia să vin acasă şi de aceea am fugit...
-Aşa să fie!Tu ce faci?
-Tocmai ce am mâncat,şi mă gândeam la tine...
-Ai...
-Ai ce?
-Ai...vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?
-Astăzi?
-Da!Eşti ocupată azi?
-Nu!Vin,desigur.
-Ora 7 în parc.
-Bine,ne vedem acolo.Pa!
-Pa drăguț-o!
     Băiatul ăsta e mult mai romantic decât Eduard.El niciodată nu m-a invitat la o întâlnire.Leonard e un băiat special.
   Din nou,am primit un mesaj,de la Eduard: ,,Îmi pare sincer rău...Aş vrea să pot face ceva...",la care eu răspund:,,Eduard,suntem despărțiți,nimic nu ne mai poate reface cum eram!"
   Îmi voi reveni greu după seara trecută,dar trebuie să trec peste.Nu am să sufăr atât pentru un băiat.Mă îmbrac casual şi mă pregătesc de întâlnire.Mama îmi spune:
-Unde pleci aşa ,,gătită"?
-La o întâlnire.
-L-ai iertat pe Eduard?
-Nu,nu am să-l iert niciodată.Ies cu acel băiat drăguț de care ți-am povestit...Leonard.
-Aa,bine,baftă la întâlnire!
    Şi am plecat.Ştiu că e devreme,dar nu am ce face acasă.Îl aştept în parc.E atât de frumos!Păsari ciripesc,vântul adie uşor,în aer este miros de trandafiri,şi cel mai frumos este când vine Leonard şi mă sărută pe obraz.Mergem la restaurantul din apropiere,comandă două porții de spaghete şi o porție de tiramisu pentru mine.Ciudat e că a comandat tocmai spaghete.Vrea să facă ca cei doi căței din filmul ,,Doamna şi Vagabontul"?
     Vine mâncarea mult aşteptată.Ne mâncăm porțiile,şi eu tiramisul meu,şi ne ducem în centru,că acolo va avea loc un concert cu cântăreții noştri preferați.
    Ultima melodie,a fost dedicată cuplurilor,să danseze.O melodie lentă,iar eu cu Leonard am dansat,şi normal că la final,nu am mai putut fugi,aşa că ne-am sărutat.A fost o întâlnire frumoasă.M-a întrebat dacă vreau să fiu cu el,iar răspunsul a fost pozitiv,mai ales că nu multe fete pot avea şansa asta.