8

108 6 0
                                    

Din pacte, fusese un vis. Un vis care m-a făcut sa deschid ochi, sa îmi dau seama ca îl iubesc pe el mai presus de mine. Asta a fost greșeală mea capitala. L-am iubit cum nu am iubit pe nimeni și continui sa fac aceleași greșeli. Astăzi aveam sa fac ceva ce nici mie nu mi-a venit sa cred ca mi-a trecut prin cap.
Mi-am luat inima în dinți și l-am așteptat la poarta liceului. Aveam sa îl confrunt sa dau o ultima șansă iubiri mele. Ce voi face dacă voi primi un răspuns negativ? Ei bine nu știu. Nu îmi imaginez o continuare dacă răspunsul va fi negativ. Nu vad nimic, e ca și cum mintea mea renunță la a mai contura un astfel de viitor.
  Am zâmbit când i-am văzut chipul. Era bine, dar eu vedeam ca nu era el. Eu vedeam departe de zâmbetul ala arogant, eu eram singura care putea vedea prin inima lui.
-Vreau sa vorbim!
Îmi era frica sa îl iau pe ocolite, dacă făceam asta îmi pierdeam și ultima fărâmă de curaj pe care o aveam.
-Nu...
Nu l-am lăsat sa continue propoziția, știam ce vrea și aveam sa obțin asta cu orice preț.
-Cred ca merit măcar atât....

Suferința unui înger Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum