Vina mea

Prolog

- Haide, Emma, o să întârziem!

- Dacă vom întârzia, cu siguranță nu voi fi eu vinovată! răspund acid şi târăsc geamantanul după mine.

- Nu vreau să pierd excursia asta, ai mei nu m-au mai lăsat niciodată singură undeva! Sunt atât de emoționată, de abia aştept să ajungem acolo!

Chalsey pare mult prea entuziasmată de excursia asta, iar eu nici nu ma sinchisesc să grăbesc pasul, având în vedere că am fost obligată sau mai bine zis implorată de cea mai bună prietena a mea să merg şi eu. E doar o excursie stupidă cu clasa, care mă face să-mi pierd vacanța de Crăciun la câteva sute de kilometri de casă, la nu ştiu câți metri altitudine. Iubesc iarna şi frigul, recunosc, dar prefer să-mi petrec timpul liniştită în pat, învelită cu o pătura moale, cu multe lumânări frumos mirositoare în jurul meu, nu cu o nişte oameni insuportabili, a căror nume nu le voi putea reține niciodată. Chalsey mă târeşte după ea cu pretextul că vom petrece o super vacanță împreună, dar pun pariu că majoritatea timpului mi-l voi petrece singură, având în vedere că Max va fi prin preajmă. Nu voi putea înțelege în veci ce a văzut prietena mea la individul acela.

Îl cunosc de când m-am născut, având în vedere faptul că mamele noastre sunt cele mai bune prietene din copilărie, iar familiile noastre îşi petrec mare parte din timp împreună. E un derbedeu, nici nu ştiu de ce mai vine la şcoală, oricum tot ce face e să deranjeze ora. Face parte dintr-un grup insuportabil de băieți, care doar fac probleme părinților pentru a se face respectați de o adunătură de fraieri si tocilari. Eu prefer să păstrez distanța de fiecare dată când ei sunt prin preajmă, nu-mi face plăcere să fiu prietenă cu astfel de oameni. Din păcate, faptul că cea mai bună prietenă a mea a devenit iubita unuia dintre ei, sunt forțată de împrejurări să fiu drăguță cu ei, în caz că mă vor băga în seamă. Habar n-am cum a reuşit Max să o aburească pe Chalsey, sunt atât de diferiți, e imposibil ca ea să stea de bunăvoie cu el. Eu şi Chalsey suntem identice, dar în acelaşi timp şi foarte diferite. Ea blondă, eu brunetă. Ea înaltă, eu mult prea scundă. Ea are corpul unui model, punându-şi în evidență formele cu fiecare ocazie, eu ascunzându-mi fiecare părticică a corpului în haine prea largi pentru o tipă minionă. Ne completăm una pe cealaltă, tocmai de asta suntem de nedespărțit.

- Chalsey, dacă tu ai chef de alergat la ora şapte dimineața, poți să o faci singură, oricum n-am niciun interes să ajung la timp pentru a prinde autobuzul, spun iritată şi mă opresc în mijlocul drumului. Doamne, mă jur, nu ştiu cum voi rezista atâtea ore închisă într-un autobuz plin cu sălbatici!

- Doamne, ce prostuță eşti! afirmă amuzată. Doar nu credeai că eu alergam atât pentru a îmi petrece vacanța cu profesori şi cu clasa aia însuportabilă, nu? întreabă amuzată, ridicând o sprânceană.

- Nu înțeleg, spun nedumerită.

- Noi două, arată cu degetul în direcția mea, apoi în a ei, vom merge împreună cu iubitul meu şi cu prietenii lui la o super mega cabană privată la munte, care desigur îi aparține iubitului meu! țipă entuziasmată, iar eu mă încrunt.

- Eu nu merg, spun hotărâtă. Puteai să spui de la început şi nu mai îmi băteam capul cu bagaje. Tu poți merge, eu rămân acasă!

- Ştiam că aşa vei reacționa, dar, Emma, pe bune, ne vom distra!

- Nu merg şi punct, strig hotărâtă şi mă întorc cu spatele la ea, cu intenția de a mă întoarce acasă, dar fix în acelaşi moment o maşină neagră, mult prea cunoscută mie se opreşte lângă noi, iar din ea coboară Max şi încă un tip din grupul lui.

Max se îndreaptă spre Chalsey, sărutând-o, iar eu îmi întorc privirea scârbită de peisaj, dându-mi ochii peste cap. Chalsey îi şopteşte ceva, iar eu mă pregătesc să-mi continui drumul spre casă, dar sunt oprită de tipul, al cărui nume nu mă interesează. Îmi ia geamantanul din mână şi îl aşează în portbagaj, nedându-mi şansa să mă împotrivesc.

- Doar nu vrei să-ți laşi prietena singură, cine ştie de ce pericole dă în pădure, spune el şi încep toți trei să râdă.

Mă încrunt şi mă întorc spre Chalsey, care era în brațele lui Max:

- Sper să merite faptul că îmi mint părinții, spun nervoasă şi mă urc pe bancheta din spate, trăntind portiera în urma mea, fiind prima persoană care se urcă în maşină.

Cei trei mi se alătura, Chalsey stând în dreapta iubitului ei, iar tipul de mai devreme stând pe bancheta din spate lângă mine. Îmi scot căştile şi dau muzica la maxim, ignorând totul în jurul meu. Vor fi două săptămâni lungi şi plictisitoare!