Un Nou Inceput

2.Pregatiri de liceu

Iti vei putea schimba viata ,aceste cuvinte ma puseseră foarte tare pe gânduri.

In orice caz ,trece 1 an jumate ,iar eu,pustoaica cea blonda cu ochii albastri de te pierzi in ei si cu ochelarii uriasi care ii acoperă fata ,adolencenta cea de 15 ani , invata acum la liceul de muzica din oras si traieste singura intr-o garsoniera si se descurcă pe cont propriu. O fata independentă pe scurt ,asa cum v-am mai zis. La gimnaziu am invatat la o scoala normală ,dar acum m-am gandit ca as vrea ceva nou sa incerc. Si stiti voi, de fiecare data cand o persoana are defecte ,ea de fapt are si niste calităti / talente. Am observat ca am talent la muzica si ca reusesc sa fredonez destul de bine in casa melodiile de la televizor. Am zis sa incerc . De ce ,nu?! Poate voi avea o sansa ,si chiar am reusit . La sfarsitul Clasei a 8- a m-am pus pe invatat ,desi eu habar n-aveam de muzica inainte deoarece la scoala cealalta făceam matematica si romana in loc de aceasta ora. Oricum,se pare ca am reusit . Am intrat cu un punctaj foarte bun ,dar daca nu as fi studiat inainte ,chiar nu as fi reusit.
Acum va fi un nou inceput . Sper . Sper ca imi voi putea face o noua imagine la noua scoala . Am atatea emotii ! Liceul( clasa a 9-a ) incepe abia saptamana viitoare ,luni . Azi e abia vineri. Inca mai am timp să mă pregătesc. Sper ca tocilara ciudata ,mereu scufundata cu ochii in carti ,impiedicata care da peste toate persoanele pe care le vede sa fie macar anul acesta mai normala si nu la fel de timidă ca pana acum,ca la fosta scoala . Hmm....destul de greu de îndeplinit aceasta "misiune". Oricum,voi incerca. Cred in mine ,si asa cum am crezut si inainte de examen ,asa voi crede si acum! Prieteni,nu tin neaparat sa-mi fac deoarece eu sunt o persoana mai retrasă si dupa cum ziceam mai timidă,si pana acum mereu am fost doar eu si cu mine. Si mi -a fost destul de bine,nu ma pot plange,desi am si suferit uneori.
Oricum,sper ca la acest liceu sa nu ma stie nimeni. sa nu am niciun coleg din generala care sa ma stie si sa le povestească la toti de ciudata cu care fusese in generala.
Hmm ....ce ciudat ma simt ...Parca nu mai sunt aceiasi. Pana acum nu prea ma interesa de parerea celorlati despre mine,iar acum brusc vreau sa creez o noua imagine...ok......Sper sa iasa bine....ma voi strădui ...Cred ca asta e adolescenta...probabil. atunci deschid gura sa zic:
-Tat! Dar imi amintesc ca nu mai e ,dar ca o nebună imi continui ideea asa ,ca si cum as fi vorbit singura : Oare medicii studiază adolescenta? Oare tata ar fi stiut daca asta e un efect al adolescentei? Off...ce dor mi-e de tine doctore ! Ma întristez si ma uit melancolică în spre poza de pe dulap cu mine si cu tata.

Imi mai repet o data : TOTUL VA FI BINE! STIU CA POT ! ASTA E UN NOU INCEPUT ! Termin de zis si ma arunc in pat ,unde adorm instantaneu.