Nu, nu aveam nimic personal cu el. Doar ca...ok, sincer? Ma speria. Pe bune acum. Nu vi se pare ciudat faptul ca vorbea foarte putin si din cand in cand, se holba la mine?!
O saptamana. Atat am stat in casa asta si nimic nu e schimbat. Jace e in aceeasi incapere cu mine doar daca e nevoit. Parca i-ar fi scarba sa respire acelasi aer cu mine.
Da' ce e asa de rau la mine?!
"Kat? Esti bine? Aloo. Pamantul catre Kat." Will isi flutura mana in fata mea, incercand sa ma faca atenta.
"Huh? Da, te ascult" am zis.
"Nu zau! La ce te gandeai?"
"Nimic important. Doar Jace."
"Doar Jace? Oooooh! Deci, ca sa clarificam: Kat se gandeste la Jace!" Oh, Doamne! Mai tare nu putea sa strige! Aproape toata lumea si-a intors capul spre noi. Imi venea sa intru in pamant de rusine.
"Nu in sensul ala! Doamne, Will!" am spus, simtind cum mi se inrosesc obrajii.
"Aww, rosesti. Stai sa auda Jace de asta!"
"Ce?!" am tipat.
"Calmeaza-te. Stii ca n-as face asta. Plus, e prietenul meu cel mai bun, dar ideea asta. ..voi doi impreuna? Nah. Nu prea cred ca se va intampla vreodata." a ras el.
"Hey, eu ar cam trebui sa ajung la ora. Ne vedem dupa, ok?" am spus.
Mi-am facut drum spre laboratorul de chimie. Azi ne erau anuntati partenerii. Uf, la norocul meu, sigur cadeam cu Derek.
Doamna Crows statea pur si simplu si se holba la noi. Iar eu ma holbam la Jace. Nu, nu, nu. Nu intelegeti gresit. Nu ma holbam la el in felul ala. El nu era cu mine la chimie. Nup. Nu aveam chimia cu el.
Dupa zece minute, profesoara a inceput sa ne strige numele.
Si atunci am avut inca un motiv sa ma holbez la Jace.
"Katherine Sparks si Jace Haven."
Omorati-ma acum.
S-a asezat langa mine. Si m-a ignorat total. Oh, nu. Nu si de data asta.
"Stii, nu poti sa ma ignori, daca suntem parteneri." am spus.
"Dar nu te ignor." mi-a raspuns, fara sa se uite la mine.
"Arat cumva ca un cartof?! Chiar crezi ca te cred? Ma eviti. Si nu stiu de ce. Ce ti-am facut?"
"Nu te evit. Pur si simplu cred ca nu avem nimic in comun. Nimic despre care sa vorbim." Hah, de data asta s-a uitat la mine!
"Nici macar nu ai de unde sa stii. Nici nu te-ai sinchisit sa incerci sa ma cunosti."
"N-am nevoie. Te-am citit de cand te-am vazut prima data." Ugh, si mai avea si un aer nonsalant. Sa-l ia unicornii!!
"A, da? Si ce anume ai citit la mine, ma rog?"
"Pff, doar uita-te la tine! Esti regina balului. Inalta, frumoasa, desteapta si carismatica. E ca si cum ai iesit de pe coperta unei reviste!" Mi-a zis, uitandu-se direct in ochii mei. Si, desigur, eu, regina momentelor jenante, m-am inrosit toata si am incercat sa ma folosesc de par ca sa-mi acopar fata la fel de rosie ca caciula unui pitic de gradina.
"Eu?! Dar tu? Cum poti fi atat de ipocrit? Spui de mine, dar tu, care incerci sa pari mare si tare cu aerul tau de baiat cool si banii tai care pot cumpara o tara intreaga si ochii aia ai tai, pe care ti-i tot ascunzi, pretinzand ca esti calaretul singuratic si...si...ugh!" Ah, sper ca a sunat ca un repros.
Mda, se pare ca nu.
El a inceput sa rada atat de tare, incat mi-am facut griji ca va scapa clorura de calciu din mana.
"Calaretul singuratic, pe bune? Ei haide, puteai gasi ceva mai bun de atat. Dar apreciez gestul. E cea mai lunga chestie pe care mi-ai zis-o pana acum." a spus, inca zambind.
Avea un zambet tare dragut, si, cumva, fara sa vreau, m-am trezit ca ii zambesc si eu.
Nu pot sa cred ca tocmai am spus ca are un zambet dragut.
In ultimele zece minute din ora, ne-am continuat experimentul, iar cand s-a sunat, am iesit din clasa impreuna.
Mare greseala.
"Iubiii! Iubire, aici erai!"
Am impietrit. O fata blonda, cu un corp de viespe si cu atatea kilograme de fond de ten pe ea, de ma intrebam cate ore ii lua sa isi confectioneze masca, venea in pas alergator spre noi. Spre el.
"Marcie. Ce vrei?" a spus repede Jace.
"Cum ce vreau?! Nu te-am mai vazut de mult. Mi-era dor de tine." a spus Marcie pisicoasa.
Ok, ce trebuia eu sa inteleg de aici?
"Stim amandoi ca nu esti proasta. La fel cum stim ca noi doi nu am fost, nu suntem si nici nu vom fi vreodata impreuna. Asa ca nu te mai comporta asa." i-a spus el, incercabd sa para calm. Dar maxilarul lui era incordat.
Fata lui Marcie s-a schiminosit intr-o expresie plina de ura si dezgust.
"Si cu ea ce e?" intreba ea, fulgerandu-ma din priviri.
"Nu incepe si nu fa o scena. Ea e doar o prietena. Nu ca as fi dator sa-ti dau tie vreo explicatie" Oh, nu. Jace incepea sa-si piarda calmul.
L-am apucat repede de brat si l-am tras de langa ea, intorcandu-ma spre Marcie si facandu-i cu mana, chiar inainte sa iesim din raza ei vizuala.
"Nu stiu care e mica voastra istorie, dar mai aveai putin si o pocneai. Acum calmeaza-te, Jace." i-am spus, mana mea inca fiind in jurul bratului lui.
El a tras adanc aer in piept, si-a inchis ochii si cand i-a deschis, mi-a aruncat un ranjet.
"Stii, daca chiar nu poti sa-ti iei mainile de pe mine, poate mai poti astepta putin. Suntem intr-un institut public."
Mi-am luat repede mana de pe bratul lui si m-am uitat urat la el, apoi mi-am bagat capul in pamant, inrosindu-ma. Din nou.
"Woah! Ati ajuns deja la asta?! Ok, eu am sesizat din prima tensiunea dintre voi dar nu ma asteptam la asta!" a spus o voce familiara, razand.
"Will!" am strigat eu si Jace in aceelasi timp.
"Frate, taci!" i-a zis Jace, dandu-i una dupa cap.
"Ok, ok. Eram doar uimit ca in sfarsit vorbiti unul cu altul. Nu ma omori pentru asta. Si in plus, la cum te stiu pe tine, chestia asta n-o sa tina mult." a spus Will.
Care chestie??
Jace a oftat si a scuturat din cap. "Doar...hai acasa." a spus si a luat-o inainte.
Mda, azi am vorbit cu el. Si am ajuns si mai confuza, avand si mai multe intrebari. Nu stiu cum, sau cand, dar o sa aflu totul despre baiatul asta. Era...ceva la el care ma facea, intr-un fel curioasa.
Si nu stiu daca era de bine sau nu.
~★~♡~★~
Scuze pentru ca v-am facut sa asteptati atat, dar am fost foarte ocupata cu scoala, in ultima vreme si nu prea am mai avut timp pentru nimic altceva. Dar promit ca o sa incerc sa postez mai repede de acum :D
Daaar, repet, scoala imi ocupa MULT prea mult timp asa ca m-am gandit la o regula. Don't hate me.
Postez urmatorul capitol cand asta strange peste 5 voturi si comentarii. Nu cer mult, nu? Doar 5.
Ok, unicornii mei dragalasi, ne vedem dupa 5 voturi si comentarii.
xoxo

CITEȘTI
All I ask of you
RomanceKat a fost mereu o visatoare. Se astepta ca din clipa in clipa, printul ei sa apara. Dar v-ati gandit vreodata ca poate "printul" nu poarta mereu o armura stralucitoare? Da, oras nou, scoala noua, oameni noi. Si totul ar fi perfect daca nu ar sta in...