one book. Thousand feelings.

1.

*Eşti bombă, bombă, bombă* răsună în toată încăperea.

-Salam la putere, fata mea! strigă ca disperata Faylinn abia putând sta în picioare clâtinându-se precum vodka în sticlă.                                                                                                                                          

-Băi eu vreau şuncă, îi acord atenţie manelistei de Faylinn.                                                                          

Totul e roşu, viu-colorat, multe beculeţe se pare că îmi invadau vederea, iar un vânticel călduţ îmi bate în ceafă. Stai aşa! nu e niciun geam deschis. Proasta de Fa stă pe mine şi ''mă suflă''.                

-Alooo! Salamo mişcă de pe mine. Eşti cât o balenă.                                                                                    

-Tess, mi-e rău! izbugneşte F. Nu vreau să mai trăiesc, nu îmi e bine fără el, îl iubesc, Tess, adu-mi-l bă, te rog. Vreau whisky, bă, să curga şampania !!! (da' ştiu, F vrea whisky, dar urlă după şampanie, tipic ei).                                                                                                                                                

  -Faylinn, ajunge, încerc să o dreg eu puţin deşi nu eram mai prejos decât ea. Mirosul de băutură îmi îmbată simţurile, şi la propriu şi la figurat. Doamne! chiar era aşa de bine.      

 -Tessy, hai mai ia o pastiluţă. Ştiu că ţi place. Hai mami! se aude apăsat şi provocător, vocea angelică a lui Fa.                                                                                                                        

Cât puteam să o urăsc pe fata asta. Mereu are dreptate. De trei ani, adică azi de împlinesc trei ani de la moartea mamei mele, am început un continuu ''tratament'' cu my favorite cigarette, marijuana şi iubitele mele pastiluţe. Faylinn îţi aprinde ţigarea, dunhill albastru, aducându-mi aminte de mireasma specifică tatei. Da! nenorocitul de tata, un prefăcut şi jumătate, dar putred de bogat (şi când zic putred, mă refer la banii lui murdari, dar şi la sufletul lui putred, uscat, lipsit de milă, sau poate aşa mi a dat mie de înţeles). De trei ani, tata s-a schimbat enorm. A înlocuit amintirea mamei cu imaginea unei fiinţe inabordabil de frumoasă, dar la fel ca el, o stricată.                                              

 În următoarele săptămâni se vor căsători şi familia lui Amber, viitoarea mea mămică, îmi va invada spaţiul. Femeia aia are doi băieţi, care la prima vedere par de treabă, şi o fiică, Amanda, duşmanca mea de la grădiniţă. Ironia sorţii! aşa mamă, aşa fiică!                                                                                  

 -T, eşti aici? Crăpa-ţi-ar freza, uhuuuhuu! Bă! Tess, eşti bine? Tremuri. Tess!!!                                        

-Faylinn, dă-mi o pastilă, te rog, de data asta sunt terminată, Faylinn, vreau la mama, F. Adu-mi odată pastila aia! strigam ca nebuna. Aveam faţa inundată de lacrimi, încăperea se învârtea în jurul meu, iar amintirile mamei mă trimiteau cu gândul la ziua aceea oribilă de 29 noiembrie. Faylinn, mişcă dracu odată şi adu-mi pastila.                                                

În încercarea de a-mi stăpâni emoţiile şi gândurile, doua claxoane îmi răsunau în timpane. What the hell?! Mama! Aşteaptă, mama! Mami, nu mă lăsa. Şiroaie lungi de sânge se prelingeau din corpul ei. Părul blond era acum roşu aprins, iar albul ochilor devenea din ce în ce mai întunecat. Cu o lentă mişcare, îţi îndeasă fruntea în scobitura gâtului meu simţindu-i răsuflarea greoaie şi rece.    

-Mama, nu te poţi opri aici. Trebuie să fii mereu lângă mine, îi spun eu uşor încercând să îi alin puţin durerea. Din cauza unui afurisit de accident, eu şi mama ne-am desprins de aripile realităţii; mama murind şi eu înecându-mi amarul în băutură şi antidepresive. Te iubesc mami! strig cu putere parcă rupându-se cerul la auzul ţipetelor mele de disperare.  

-Şi eu... te iubesc, micuţa mea.                                                                                                                            

Cu o ultimă suflare, mama îmi mai spune doar: ''Ai grijă de tine, Tessylici. EL te aşteaptă şi după moartea mea''. Şi tremurând pentru ultima dată, ochii i se dau peste cap, iar buzele îi rămân întredeschise parcă zâmbind.                                                                                                                              

-Tess, nu! se aude o voce disperată.                                                                                                                  

Atunci îmi dădusem seama de ce făcusem. Lama mi-a căzut brusc din mână, sângele curgând cu repeziciune, imediat acoperindu-mi rănile cu palma dreaptă.. mâinile mele erau murdare de sânge..                                                                                                                                                                      

-De ce încă mai faci asta, Tess? Doamna Diamond n-ar fi vrut să acţionezi aşa. Tu nu eşti ofrandă pentru Dumnezeu, Tess. Termină pentru numele tutoror sfinţilor!                            

Faylinn trăgea de mine încontinuu parcă vrând să mă facă să reacţionez, dar degeaba.                      

 -Dumnezeu nu există. Termină tu cu chestia asta, îi spun răstindu-mă la ea.                                          

 -Ba există, T, ai credinţă, doar aşa se va rezolva totul. Tu crezi că mie îmi e bine să te văd aşa mereu?                                                                                                                                        

-Lasă-mă, te rog eu, Faylinn. Acel duh pentru mine nu există, ţi-am spus de atâtea ori să nu mi-l mai pomeneşti. Dumnezeu pentru mine a încetat să mai trăiască din momentul acela. Tu nu înţelegi? Mi-a luat tot ce am iubit mai mult pe lumea asta.                                                                            

-Mă ai pe mine de optişpe ani, scumpo, îmi spune răguşită Faylinn.                                                          

-Ştiu Fa. Nu mai plânge şi tu!                                                                                                                              

-Te iubesc, gogoşica mea! Uite, ţi-am adus pastila.                                                                                        

-Şi eu te iubesc, Faylinn!                                                                                                                                          

Am luat repede pastila, iar acea senzaţie de bine a revenit imediat. Muzica a început să se audă, iar vederea devine din ce în ce mai clară. Ale dracu să fie amintirile şi tot. A fi sau a nu fi eu sunt şi... am adormit cu capul pe fotografia mamei, Faylinn încă bandajându-mi mâna.