Sange de Zeu

Renasterea Afroditei

~Pe Pământ~

Zorii zilei se ridicau glorioşi,vestind ziua mult aşteptată.După lungi chinuri şi suferinţe,regele Etheei a murit iar fiul să de numai 18 ani avea să fie încoronat.Regatul era imens şi strălucea a bucurie şi veselie după atâtea zile negre.Era un regat care a ieşit mereu glorios din fiece bătălie purtată,bătrânul rege Etheu l-a învins pe însuşi Cezar.Regina îndurerată privea cu inima strânsă viitorul regatului,fiul său neavând experienţa necesară unei astfel de obligaţii.

~Adeeya’s POV~

Porţile regatului Etheea erau impunătoare,fiecare bătălie fiind încrustată pe porţi.Am ghiontit calul să meargă înainte pentru a reuşi să ajung înainte de încoronare.

Porţile imense de piatră ce găzduiau regatul şi netrecute de nimeni aveau să fie distruse de zei.Regatul plin de bogăţii şi fericiri a fost pus sub semnul răului în clipa în care Adonis Orfeu ,viitorul rege,a fost născut.

Străjerii m-au oprit neştiind cine sunt şi mi-am descoperit chipul iar ei cu o simplă plecăciune m-au lăsat să intru.Calul era din ce în ce mai nervos şi la un momentdat s-a ridicat,sprijinindu-se doar pe picioarele din spate,şi m-am dezechilibrat câzând din şa,fiind prinsă de două braţe puternice.Localnicii au sărit să ţină calul în frâu iar eu am deschis ochii şi am dat de un bărbat.Acesta m-a lăsat jos iar eu i-am mulţumit,el făcând o plecăciune.M-am îndreptat spre grupul de săteni care încercau să-mi ţină calul şi un bărbat mi-a spus:

–Domniţă,staţi în spate să nu fiţi rănită.Asta e treabă de bărbaţi.

Calul nechezea şi se zbătea din ce în ce mai tare şi atunci am apucat hăţurile şi am ridicat o mână,calul calmându-se.

Umbla vorba cum că aş fi vreo vrăjitoare,o nimfă pierdută pe ţărâna asta ieftină şi demnă de milă.Am urcat în palatul unde regina stătea şi am intrat,fiind condusă de gărzi.Aceasta a fost surprinsă să mă vadă şi a făcut un semn discret gărzilor,acestea plecând.Mă privea serioasă,probabil întrebându-se de ce nu mă înclin şi atunci a spus:

–Cine eşti dumneata?

Am zâmbit descoperindu-mi capul,lăsând să se vadă mica coroană ce-mi împodobea capul.

–Conducătoarea regatului Ephen.am spus.

–Regatul fără de rege.a murmurat ca pentru ea.Şi ce ocazie ne aduce onoarea de a vă avea printre noi?

–Încoronarea fiului domneavoastră.am spus cu o strălucire aparte în ochi.

–Desigur… .a spus înţelegând la ce m-am referit.Daţi-mi voie să vă conduc în casa în care veţi sta pe parcursul ceremoniilor.mi-a zis luându-mă de braţ,conducându-mă.

~Adonis’s POV~

Era aproape amiază ier eu abia acum m-am trezit.Din nou.Asta era ziua în care aveam să-i iau locul regretatului meu tată.Am vrut să ies pe balconul din marmură şi să mă scald în apele râului care a fost cândva marea în care s-a născut Afrodita dar am remarcat o prezenţă atât de misterioasă şi superbă încât nu am putut decât să stau şi să o privesc pe zeiţa ce răsărise în faţa ochilor mei.