Cantecul lu Apollo

469 20 2
                                    

           Stateam si priveam cum astrul noptii se ridica din nou,triumfator,asupra noastra.Parul îmi era scaldat în picaturile cristaline de apa ce cadeau din cerul înstelat,încununat de Luceafar.Locuiam undeva departe de toti ceilalti.De mica m-au izgonit,m-au alungat imediat dupa ce EA a murit.Nu mi-a fost mama.Nici nu stiu,acum când ma gândesc,ce mi-a fost.Stiu doar ca a tinut la mine enorm de mult.Am închis ochii si o adiere puternica ma izbi si un sunet puternic umplu golul noptii.

           S-a asternut din nou linistea,însa de data asta se auzea magica Lira a lui Apollo ce nu înceta sa ne tina captivi .Ceva s-a întâmplat.Am încercat sa ies din locul în care ma aflam însa un câmp invizibil nu ma lasa sa trec.Mi-am luat arcul iar într-o fractiune de secunda am fost libera.

           Am iesit în splendoarea noptii iar în fata palatului se adunasera toate zeitatile.Multimea clocotea de furie si de spaima.Toti se întrebau ce s-a întâmplat iar atunci,la marginea unui imens balcon,ornat cu mii de frunze aurii încrustate în marmura alba,aparu el:

–Liniste!Avem o problema ce ne pune în pericol Regatul!Cutremurul simtit si de noi dar si de pamânteni a semnalat nasterea distrugatorului nostru!...La auzul acelor cuvinte,multimea a început sa freamate din nou însa trei batai puternice au redus-o la tacere.Priveam cu ura toata acea panica care îmi provoca sentimente de placere când am auzit cuvintele acelea:

–Adeeya…ai vrea sa te apropii?a spus temator,stiind ca daca vreau,i-as putea lua gâtul în fata tuturor zeilor!Multimea scoase un sunet înfiorat în timp ce toti si-au atintit privirile taioase catre mine.Am pasit cu grija pâna lânga el si a spus:

–Ea este salvatoarea neamului nostru!Regatul va putea fi salvat numai dupa ce o trimitem dupa distrugator!

Multimea aclama într-un delir infernal,iar susoteli pline de amaraciunea unei iluzii.Acea de a fi salvati!

–Încetati!Nu am spus ca voi face asta,nici nu stiu de ce as face asta pentru unii ca voi!Oamenii venereaza adevarati monstrii care nu stiu decât sa-si vada de ei si sa-i calce în picioare pe ceilalti!Athena e moarta tot din cauza voastra!De ce v-as salva când m-ati alungat,când ati distrus orice urma de inocenta din mine?Nu fac asta!am spus facând un pas în spate.

–Adeeya…l-am auzit pe Athos spunând.

–Nu fac asta!Poti muri chiar acum…mi-ar face placere!am spus plecând de acolo.

                                                                            ***

Stateam pe pat,lustruind capetele arcului când usa casei a fost trântita cu putere.Am tresarit si am strând mijlocul arcului pregatindu-ma de atac când l-am vazut.Ochii verzi sclipeau în razele puternice ale lunii.Simteam cum totul devine mai stresant si parca aerul înceta sa-mi mai intre în plamâni.S-a apropiat de mine si mi-a atins gâtul cu o putere atât de senzuala încât nu am spus nimic.S-a apropiat de chipul meu simtindu-i respiratia cum se izbeste de pometii mei si a spus:

–De ce ai facut asta?

–Poftim?am întrebat confuza.

–De ce l-ai refuzat pe Athos!?a spus plesnindu-ma.

Sange de ZeuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum