Să spulberam tăcerea

20 2 0
                                    

Mama este foarte protectiva cu mine. Spune ca trebuie sa stau inchis in casa si sa invat toata ziua ori sa mi fac de treaba. De celw mai multe ori ma plictisesc si ma furisez pe acoperisul casei. Ma duceam spre casa misteriosului Frits. Simteam ca ii sunt dator, insa nu stiam de ce.
-Frits?
-Ci..ci..cine e?
-Buna! Eu sunt Lukas.
-Daca ai venit aici pentru a ma face monstru sau vrajitor, poti pleca!
-Te simti ca si cum nu ai face parte din acest ansamblu... Am dreptate?
-Ma simt ca si cum... NU STIU! PLEACA SI LASA MA!
-Nu vreau! Ce crezi ca mi vei putea face?
-Ce i am facut si fetei!
-Stiu ca nu i ai facut nimic. Viziunile mele spun alt ceva.
-Ce spun?
-Spun ca fata a murit inecata. Apoi ai rasarit dintre copaci scotand o afara...
-Si... mai departe?
-Vad ceva mare. Ceva... negru..Va alearga.. pe amandoi de data aceasta. Te loveste cu un toiag din lemn.. lemn de brad.. iar apoi fuge inapoi in padure. STAI! Fata nu se dusese la casa pentru a sta singura! Fisese ademenita de uncantec de flaut catre o scorbura mare.. Din care iesi ceva...
-STOP! NU EL! NU EL!
-Care el?
-Sss.. Strigoiul!
-Cine este acest strigoi?
-Imi aduc aminte tot!
-Mai exact...
-Eu sunt Frits! Protectorul muntelui! Misiunea mea este de a scoate satul de sub blestem!
-Blestem?
-Vino cu mine!

Uite-l! Te aşteaptă...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum