Born to die

Chapter 1

"Ticalosule!" Strig furioasa la Calum,baiatul care acum cateva minute imi era iubit. Cum poate sa ma minta in fata?

" Eu nu..." Spune el incercand sa ascunda faptul ca ma inseala de o perioada buna de timp. Fara a mai sta la vorba cu nemernicul, ii dau o palma puternica peste fata si il las sa plece. Despartirile si minciunile fac parte din rutina mea zilnica, de cand mama si tata au decedat intr-un accident in urma cu doi ani. Stau singura, in apartamentul in care locuiam cu parintii, rugandu-ma ca va veni ziua in care voi ajunge ceva. Eu sunt doar fata rebela cu parul albastru, care nu mai merge la scoala si face numai prostii. De obicei,asta se intampla cand ramai orfan si nu ai prieteni. Din cand in cand ma mai droghez pentru a scapa de stresul si problemele provocate de baietii rai ai cartierului. De anul trecut am inceput sa ma tai si am devenit dependenta. Spiritele rele si toate problemele ies prin sange. Ma elibereaza si nu ma pot opri, desi mainile mele sunt acoperite de cicatrici de diferite marimi. Astept sa vina cineva sa imi spuna sa ma opresc. Dar sunt singura,asa ca voi continua. Am avut foarte multi "iubiti",mai bine spus, baieti care dormeau la mine acasa. Singurul special era Calum, dar m-a dezamagit.

Acum ca a plecat, sunt libera sa ma asez langa unul din tomberoanele din spatele blocului. Ma asez pe scari si imi iau parul intre degete,gandindu-ma la ce voi face astazi. Scot din buzunarul blugilor mei rupti o lama pe care o port mereu cu mine. Cu putina presiune ating pielea sensibila a incheieturii,lasand in urma siroaie de sange. Sangele aproape negru se prelinge pe incheietura mea subtite, dandu-mi fiori pe sirea spinarii,dar se simte atat de bine.
Brusc, din spate simt o mana atingandu-mi umarul.

" Hey!" Ma intorc si vad un baiat cu parul saten deschis si ochii albastrii care imi priveste mana insangerata.,

" Buna" Ii raspund la salut desi nu il cunosc pe baiatul dragut care tocmai a venit.

" Eu sunt Luke si stau in apropiere" Spune el asezandu-se langa mine pe scarile reci.

" Faith. Incantata" Privirea lui se ridica si se concentreaza asupra mea. Are niste ochi ata de frumosi si totusi misteriosi.

" Si... ce faci aici?" Intreaba el scotandu-si un pachet de tigari din buzunar. Scoate o tigara si o pune in gura.

"Iubitul meu s-a despartit de mine. De ce fumezi?" Intreb eu ,stiind ca mama si tata au avut probleme grave de sanatate din cauza fumatului.

" De ce te tai?" Schimba subiectul, facandu-ma sa imi pierd controlul.

" Ei bine, parintii mei au murit." Spun incruntandu-ma la el. "Tu?"

" Viata mea nu are sens. Mama m-a dat afara din casa, iar eu sunt suspectat de cancer la plamani. Stii, pui chestia ucigatoate intre dintii tai si nu te poti opri. Nu am nimic de pierdut, decat o viata cruda." Zice el,intristandu-ma. Avem intr-un fel aceeasi soarta.

" Imi pare rau... De fiecare data cand ma tai, desenez pe taietura un fluturas, iar atunci cand ma tai din nou, spun ca fluturasul a murit. O parte din mine moare in fiecare zi si nu mai am putere." Chestia asta ma face sa ma simt lipsita de valoare si ii spun cu dezamagire fata de tot ce mi se intampla.

" Societatea e de vina. Le pasa de tine doar atunci cand mori." Spune Luke, luandu-mi mana. In momentul asta as avea nevoie de o imbratisare, dar nu vreau sa il fortez pe Luke, doar ce ne-am cunoscut.

" Eu ar cam trebui sa plec. Mi-a facut placere, Faith." Spune din nou, ridicandu-se de pe scari.

" Si mie. Daca vrei sa ne vedem, voi fii aici." Ma ridic si pornesc spre apartamentul meu gol care se afla la cateva stradute de aici. Cu pasi grei ma indrept spre tunelul intunecat care duce la strada pe care stau.De obicei,aici stau acei baieti rai,iar cand trec pe langa ei imi zic chestii urate si se ma judeca fara sa aiba dreptate. Din fericite,de data asta tunelul este gol,la fel ca sufletul meu, din care fericirea a disparut cu mult timp in urma. Sunt trista si depresiva, traiesc singura si nimeni nu ma ajuta. Nu am prieteni,frati si nici parinti. Viata mea chiar nu are sens. In fiecare zi merg in scara acelui bloc si ma gandesc la ce am de facut,adica nimic si incep sa ma tai.
Ajung in sfarsit in apartamentul meu mic si murdar. Trag perdelele negre si ma arunc pe canapeaua prafuita. Imi amintesc de mama si de tata. Daca mai traiau,poate aveam o viata normala. Ingandurata incep sa plang. Ochii mei caprui fiind acum in rauri de lacrimi. Parul meu albastru imi acopera ochii intristati. Imi ridic privirea si falsez un zambet. Un zambet care ma ajuta sa imi revin.
Ma trezesc la realitate si imi dau seama ca imi este foame,dar nu am nimic de mancare. Eu lucrez la un bar de la marginea orasului si am un salariu destul de mic. Alex, baiatul care m-a angajat,este intr-un fel, singurul caruia ii pasa cat de cat de soarta mea. El este un baiat cu un anturaj periculos, care imi da cateodata niste"iarba", fara a plati.
Ma ridic de pe canapea, imi strang parul intr-o coada si ies in fata blocului, indreptandu-ma spre un magazin micut. Merg singura pe srtazile pustii,unde se aud doar haitele de caini infometati si cupluri de drogati care se saruta prin scarile blocurilor. Nimic nu ma mai sperie acum. Din spatele meu se aude sunerul unor pasi de barbat. Intorc capul si il vad pe Luke.

" Hey Luke!" Spun eu incantata de revederea lui.

" Faith!" Exclama el la vederea chipului meu.

" Banuiesc ca locuiesi aici, nu?"

" Da, chiar in blocul asta. Tu unde mergi?" Intreaba Luke venind mai aproape de mine. Ma bucur ca sta la o distanta asa de mica fata de blocul meu. Poate imi va fii unicul prieten.

" Merg la magazinul din coltul strazii." Pornim spre magazinul mic in care nu ai prea multe obtinuni,dar ma multumesc si cu atat.
Intram si ma duc spre raftul de pizza congelata,apoi spre raionul de bauturi. Iau o Cola mare si ne indreptam spre casa de marcat. Luke imi ia produsele din mana, gest ce ma incanta.

" Vrei sa vii la mine?" Il intreb eu,chiar daca este un strain, imi inspira incredere. Plus ca nu am nimic de pierdut.

"Da,sigur."
O luam pe straduta ingusta, trecem de tunelul care inca este liber si ajungem in apartamentul meu.