More Than This

IV.Little do you know..

Perspectiva Emei
Of..a trecut atat de mult timp..Deja suntem in luna mai.Trebuie sa dau niste examene foarte importante,care vor conta in viitor.O sa incep cu romana,pentru ca..urasc matematica.Agh,am nevoie de celalalte caiete din anii trecuti.Dar nu stiu unde se afla..hmm..sa ma gandesc..Gata,stiu!Sunt sus,la etaj.Urc grabita scarile si gasesc o gramada de cutii pline cu diferite obiecte.Iau una la nimereala si scot tot ce se afla in ea..Era un album plin cu poze cu mine si Jack:unele de la aniversarea mea de 16 ani,in care eram manjita de frisca din cauza lui,apoi de la excursia cu clasa de 5 zile,cand eram la focul de tabara unul langa altul cu zambetul pana la urechi,o poza cu el facuta in ora de tehnologica cand profa isi facea unghile in loc sa predea,si una cu mine la pranz in care se parea ca tipam la el..hmm..probabil iar avea chef de glume.Dupa o serie lunga de poze,am dat de ultima..eram la el acasa,si ne bateam cu popcorn.E ultima amintire a noastra impreuna..Vad vechea mea chitara si incep sa cant:

Little do you know
How I'm breaking while you fall asleep
Little do you know
I'm still haunted by the memory
Little do you know
I'm trying to pick myself from piece by piece
Little do you know
I need a little more time
Underneath it all I'm held captive by the hole inside
I've been holding back
For the fear that you might change your mind
I'm ready to forgive you but forgetting is a harder fight
Little do you know
I need a little more time

Away, away
I love you like you've never felt the pain, away
I promise you don't have to be afraid, awa-ma opresc izbucnind in plans,amintindu-mi cum eu si Jack obisnuiam sa cantam aceasta melodie si cum de fiecare data imi spunea ca nu ma va lasa singura.Minciuni,doar minciuni.Cum am putut sa fiu atat de naiva?Cum am putut sa cred ca el,chiar si-ar pierde timpul stand cu mine?Nu trece zi fara sa ma gandesc ca si daca as fi spus da intrebarii sale,tot nu era bine..in sfarsit am vazut ce fel de persoana e..ce prieten te paraseste asa?Cu siguranta nu unul bun.
Scap de toate gandurile si imi amintesc motivul pentru care am venit aici..iau caietele si cobor,si ma pun pe invatat.

~Dupa o saptamana~

Am scapat de examene,luandu-le cu brio,chiar si la mate..lucru care este un adevarat miracol,tinand cont ca materia asta e dusmanul meu de moarte.Oficial,ma pot relaxa si eu..peste doua saptamani este balul.Am si uitat..la sfarsitul clasei a douasprezecea,se organizeaza un bal la care participa elevii si profesorii,distrandu-se impreuna pentru ultima data,cum s-ar zice.
Fiind sambata,iar eu ca de obicei neavand absolut nimic de facut,decid sa fac niste briose..eu mare bucatareasa de altfel.Bun,sa vad daca am toate cele necesare..Perfect,fix faina imi lipseste.Oftez si urc in camera sa ma schimb.Din moment ce e destul de cald,decid sa imi iau o rochie crem si o jacheta de blugi,iar in picioare niste balerini.Intru in magazin,si ma indrept spre raionul in care se gaseste faina.Decid sa iau si ceva de baut,dar,spre nenorocul meu sticlele erau pozitionate mult prea sus.Incerc sa ma ridic pe varfuri pentru a ajunge la ea,dar cineva mi-o ia inainte,si o voce cunoscuta isi face simtita prezenta.
--Cred ca asta cautai,poftim!Cu aroma de banane si capsune,asa cum iti place.
--Mersi,Jack..Ahm..ce se intampla cu tine?Cu noi?intreb cu o oarecare ezitare.
--Mai bine am vorbi in alt loc.
--Fie..platesc astea si eventual vii la mine si discutam!ii spun si ma indrept catre casa de marcat.
Ajungem acasa,si mergem in bucatarie,in acest timp sa pot atat sa vorbesc cu el,cat si sa gatesc briosele.
--Ce s-a intamplat cu noi Jack?Eram nedespartiti,faceam totul impreuna,erai deja parte din familie.Mereu am fost cei mai buni prieteni!spun cu in zambet slab pe fata.
--Exact,Ema!Tocmai asta e problema!In continuu cei mai buni priteni!Cand te-am cunoscut nu aveam nicio idee ca urma sa devenim asa de apropiati,iar totul s-a schimbat la petrecerea ta de 18 ani..am fost provocar sa te sarut..tu nu ai simtit nimic,insa eu da..o emotie mi-a cuprins intreg corpul in acel moment..era iubire,Ema.Incepusem sa fiu imdragostit de tine.Te iubeam in tacere,pentru ca stiam ca in ochii tai ii eram precum un simplu frate.Lucrurile au evoluat intre noi,pe zi ce trecea,sperantele mele tot cresteau.Motib pentru care,am hotarat sa recunosc ceea ce simt pentru tine.Era un pas complica,insa nimic nu m-a oprit.Eram sigur ca vei spune da intrebarii mele...il priveam cum vorbea rar si se uita in gol,insa,Dumnezeule ai spus nu,Ema,nu!tipa nervos dand cu pumnul in masa.Am fost ravasit.Ma durea..si ma durea tare.Am decis sa imi inec durerea in bautura,insa mi-am facut si mai mult rau.Apoi,am crezut ca ma ajuta daca ma voi culca cu vreo fata.Si acea fata fusese chiar Anne..cine-ar fi crezut?Cum nu imi pasa de nimic,nici nu m-am mai gandit la protectie.A ramas insarcinata,urmand ca apoi unui biet copil sa i se ia viata.Faceam pe durul,insa,cu adevarat,imi era rusine pana si sa o privesc in ochi..nu am mai dat pe la scoala..ceva nu ma lasa.Sa fi fost teama?Lasitate?Nici eu nu puteam intelege.Am dat examele,si am reusit sa le iau,dar nici ele nu contau pentru mine.Un singul lucru imi atragea atentia..o singura fiinta firava se afla in capul meu.Erai tu..nu puteam sa te fac sa dispari.Dar,am inteles de ce..locul tau era in inima mea..o inima ce pana sa te cunosc a fost rece si inghetata,si o data cu venirea ta..flacara aprinsa a sufletului tau a reusit sa o inmoaie,sa o repare..a spus aproape soptind incheind sa marturiseasca ceea ce avea pe suflet de mult timp.
Nu am realizat ca plangeam,pana cand am simtit o lacrima traversandu-mi obrazul.
--Nu am stiut ca tu simti asta,Jack..imi pare atat de rau.Nu am vrut sa te ranesc.ii spun luandu-l in brate.
--E in regula,Ema.Acum ca am clarificat totul,accepti sa fii iubita mea,nu?intreaba zambind.
--E-Eu..scuze dar nu.Nu pot face asta..
--Tu chiar iti bati joc de mine,nu-i asa?rase el amar.Ma iei de prost,pe bune.
--Am crezut ca ai inteles,Jack!Chiar am sperat ca lucrurile vor reveni la normal!Nu poti sa ma intelegi?Imi e teama,ok?Nu vreau sa ne stricam prietenia!
--Pai stii ceva?Sa nu-ti mai fie.Deja ai stricat-o cu toate prostiile tale!si cu asta iesi val vartej din casa,trantind cu putere usa.
Incep sa plang,asezandu-ma pe canapea,si punandu-mi capul in palme..Nu imi vine sa cred.L-am indepartat.Din nou!Zgomotul facut de telefonul mei ,ma scoate din ganduri.Observ numele Ryan pe ecran si deci sa raspund.
--Hei,Em!Ma gandeam..n-am mai iesit de mult timp,ce-ar fi sa ne vedem pe la 6:30 la Starbucks..stii tu,ca in vremurile bune?
--Mi-ar fare mare placere.Voi fi acolo!
--Super,abia astept!Te pup!
--Si eu pe tine!zic si inchid.
Probabil va intrebati cine este Ryan.Ei bine,inainte sa il cunosc pe Jack,imi petreceam timpul cu el.Mamele noastre erau bune prietene,motiv pentru care ne vedeam inca de mici.El era la facultate,la drept,fiind cu doi ani mai mare decat mine.Mi-ar prinde bine o mica iesire,dupa toata drama asta.Ma pregatesc,si ma indrept catre Strabucks.Cans il vad pe Ryan in sfarsit,ii sar fericita in brate.
--Mi-ai lipsit asa de mult!ii spun si intram inauntru.
Ne asezam la o masa si imcepem sa vorbim despre diferite subiecte.In timp ce Ryan imi spunea despre cum si-a pri?s fosta iubita iesind cu prietenul sau cel mai bun,o persoana pe care imi doream sa nu o vad paseste impreuna cu o roscata mecunoscuta mie.

Perspectiva lui Jack

Parasesc nervos casa Emei si ii dau un telefon Mirandei,una din aventurile mele de o noapte,si o invit sa iesim la Starbucks.Nu imi sta in fire sa fac asta..dar nici eu nu stiu ce m-a apucat.O iai de acasa si ne indreptam spre mall.Nici nu intram bine,ca o zaresc pe Ema in compania unui saten.O iau pe Miranda de mana si mergem la o masa,dupa ce isi ia un Frappuccino.
--Stiam ca o sa ai ne voie de mine,iubitule!imi spune ea si simt cum buzele noastre se unesc intr-un sarut pasional.Cand ne oprim din cauza lipsei de oxigen,observ ca Ema iese afara.
--Am nevoie de putin aer,ma intorc imediat,ii spun roscatei si merg dupa Ema.
Plangea.Nu stiam motivul,dar trebuia sa il aflu.
--Ce ai patit?intreb grijuliu.
--De ce ai vrea sa afli?
--Pentru ca imi pasa.
--Nu parea ca iti prea pasa cand o sarutai pe fata aia!imi varsa ea cuvintele.
--Eu..ahm..a...
--Tu nimic!Cand te-am vazut cu ea ceva din sufletul meu s-a sfasiat complet!

Cam asta a fost capitolul..imi pare nespus de rau ca nu am mai postat.Dupa cum puteti vedea,am decis sa schimb numele cartii in "More than this".Trebuia sa lucrez la coperta si cam atat.V-as ruga,daca se poate sa lasati in comentarii,parerile voastre.Multumesc!Va iubesc!Sa imi spuneti daca vreti dedicatii!