Capitolul 1

64 2 1
  • Dedicat lui Anna Anna
                                    

Ring ! Ring ! Telefonul sună. Mă dau jos din pat rapid si fug să văd cine este.

    -Bună ! Ce faci ?intreaba Aleks.

    -Dormeam…răspund cu o voce obosită…Ce este ?

    -Scuze ! Poţi să iesi puţin la balcon ?

Mergeam spre locul propus de el , legănându-mă de oboseală. Când ajung rămân uimită. Îl zăream cu un buchet mare de trandafiri in brate . Dar pentru ce ?

         Am împietrit de surprindere si nu mai stiam ce sa fac. Din impuls am pus mâna la gură uimită. Într-un final ,  realizez că este aniversarea noastra.

    -Oh ! E aniversarea noastra de un an ! spun eu entuziasmată.

    -La mulţi ani !

         Cobor la Aleks si îl strâng puternic in brate.Nu i-aş mai da drumul niciodată. O Doamne! Nu i-am luat nimic… gândesc. Nu stiam ce să spun , şi cum să reactionez. El decide să rupa tăcerea:

    -Vrei să ieşim la un suc ?

    -Sigur. O secundă să mă schimb.

         Fug in camera mea să mă pregatesc in timp ce Aleks astepta pe pat. Aveam foarte puţin timp liber ,  deoarece scoala incepea într-o ora.

Ajungem rapid, si ne asezăm la cea mai apropiată masă, lângă geam.

    -Si…Ce mai faci ?intreaba Aleks incercând să facă conversatie,

    -Hm..E liniste,deocamdata. Astept să vad ce are Natalie de spus.

         Natalie era dusmanca mea din copilarie. Avea , si inca are o problemă cu mine si , nici eu nu ştiu care este aceea.

         Ma uit pe geam si o zăresc pe Britney,prietena mea cea mai buna, si îi fac cu mâna. Intamplător , ea era împreună cu prietenul ei ,Kevin. Ea ne observă , răspunde la salut, si se îndreaptă spre noi. Îi invităm să ia loc dar Brit ,curioasă intreabă:

    -Nu…mergem la scoala?

    -Ce ar fi să mergem la film? răspunde Kevin pe un ton diferit. Avem ore banale, ce ziceţi?

         Britney se uita in ochii mei ,speriată asteptând un răspuns de la mine. Eu nu stiam ce să zic.

    -O idee bună ! Veniţi? Spune Aleks.

Stau mult pe gânduri dar reuşesc să găsesc un răspuns:

    -Eu merg. Britney?

    -Ok…

         Ea nu e prea sigură pe sine si nu crede că lucrul acesta este bine gândit.

    -Un singur lucru, zice Aleks grăbit, mergeţi voi înainte cât noi rezolvăm ceva.

Mă trage de mână şi mă duce in spatele cafenelei. Era un loc pustiu si întunecat. Oare ce urma să rezolve? Bratele lui imi cuprind întreaga talie. Îi pun mâna pe piept şi îi simt inima bătând puternic. Ne apropiem din ce in ce mai mult. Buzele noastre erau aproape să se atinga.

         Îmi aud numele.

    -Hei,Alison! Ce mai facem? Mergem?exclama Britney deranjata.

         Ne îndepărtam unul de altul parcă nici nu am fi fost aproape.

Un shake de necazuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum