Începutul lui

Partea 1

     Era o zi obișnuită, dar nu pentru el. Se ducea într-o școală nouă unde toți sunt străini pentru el. Se temea și se gândea dacă o să-l accepte așa cum este el, fiindcă el nu era un băiat simplu. Avea ceea ce alții nu puteau să aibă nici în vise. Îl avea pe EL, demonul lui protector care trăia în sufletul lui.

      Ajunse în școala nouă. Acolo toți se comportau de parcă el nici nu venise acolo, de parcă toți îl cunoșteau de mult timp. El mergea pe coridorul școlii nepăsător. Mergea negândindu-se la nimeni, și o vede pe ea, pe fata care i-a cutremurat toată lumea interioară și l-a trezit pe EL, pe demonul său. Băiatul avea o senzație ciudată pe care nu a mai simțit-o vriodată. Nu și-a dat seama că acesta a fost începutul lui, începutul care îi v-a schimba viața. În capul său nu mai era altceva decât imaginea fetei care i-a făcut inima să bată mai tare. În zilele următoare pleca la școală doar cu gândul să o vadă pe ea, era deajuns să o vadă pe ea ca să se simtă altfel, să se simtă mai plin de viață. Întrebase o profesoară care e numele fetei, dar ea a spus că nu știe. El nu s-a dat bătut și a continuat investigația lui. Colegii lui observase că el se uită după ea și i-au spus cum o cheamă. A doua zi aceasta în întâlnește pe sală și-l întreabă dacă el a vrut să afle numele ei, dar el când i-a auzit vocea minunată s-a pierdut în lumea lui și nu mai era în lumea reală unde ea aștepta răspunsul lui. Peste câteva clipe acesta îi răspunse că DA, el a întrebat. Ea i-a zis:
- Mă numesc Ella, încântată de cunoștință.
- Eu sunt Luke, mă bucur că ne-am cunoscut.
- OK, eu trebuie să plec la ore, mai discutăm cumva.
- Numaidecât, aștept cu nerăbdare momentul acela.
     Trecuse o săptămână și nu mai vorbise de atunci. Vocea ei în tot acest timp îi răsuna în capul lui. Luke ieșise puțin afară și o observase în depărtare. Avea un chip plăpând, figură drăguță, zâmbetul precum un trandafir îmbobocit, putea-i să-i citești bucuria de fată doar uitându-te îi ochii ei minunați de cristal, părul ei în bătaia vântului era de o frumusțe rară. Ea era o persoană care avea ceva mai profund decât ceilalți oameni, o persoană a cărui suflet te cheamă...
     Venise momentul întâlnirii acestora a doua oară.
- Bună Ella, a trecut ceva timp de când nu am vorbit.
- Bună Luke, am fost cam ocupată săptămâna asta. E începutul unui nou an școalar, cred că mă înțelegi.
- Da, desigur. Sper că în viitor vei avea mai mult timp.
- Da, voi fi liberă.
- Ella, nu ai vrea să ieșim într-o zi să ne primblăm, să uităm de școală.
- Nu ar fi rău, simt că am nevoie de așa ceva.
- Aaa! (pe Luke îl luase niște amețeli puternice)
- Ce s-a întâmplat?
- Nimic, trebuie să plec.
- Cum așa, Luke, ce ai?
     El a plecat fără să-i dea vriun răspuns Ellei. Aceasta a rămas îngândurată, dar și-a continuat drumul său. Luke plecase într-un loc ferit de lume și se întreba ce se întâmplă cu el, că de când a venit aici se simte altfel, simte o putere nemaivăzută. Și deodată în capul lui se aude o voce groasă, diabolică:
- Luke, am așteptat 17 ani momentul acesta.
- Cine ești? Unde ești?
- Eu sunt tu Luke, eu sunt demonul tău protector, eu sunt DARKNESS.
- Ce vrei de la mine, ce ți-am făcut de mă chinui așa.
- Eu nu te chinui Luke, eu vreau să te fac să înețelegi de ce ești în stare dacă mă accepți acum când m-am trezit.
- De ce acum? De ce nu mai devreme sau mai târziu?
- Fata aia, ea a fost scânteia care m-a trezit.
- Lasă-mă în pace, nu te voi accepta.
    Și deodată Luke își pierduse cunoștința. Își revenise spre seară, era nedumerit de ce încă se află la școală, dar repede și-a amintit ce s-a întâmplat mai devreme. Plecase acasă, dar îi era frică ca DARKNESS să nu se întoarcă iarăși. A doua zi Ella l-a văzut, s-a apropiat de el și l-a întrebat:
- Ce s-a întâmplat ieri? Ce a fost cu tine.?
- Nu, nimic. M-au luat doar niște amețeli.
- Ești bolnav cumva?
- Nu, nu-ți face griji, totul e bine.
- Încă nu te-ai răzgândit să ne vedem.
- Nu, deloc. Când ai timp liber pentru a ne întâlni?
- Duminică sunt liberă.
- OK, o să vin pe la ora 12:00 la tine. Acum trebuie să plec, scuze.
- Bine, abia aștept.
   Mai rămase 3 zile până duminică. În aceste 3 zile Luke și Ella nu s-au văzut deloc fiindcă Luke nu venise la școală. Iată și momentul mult așteptat, ziua de duminică.
- Bună Ella, acesta e pentru tine. (Luke îi adusese un trandafir de culoare închisă, aproape negru)
- Oau, mulțumesc. De unde știi că îmi plac florile de culoare închisă? (I-a spus asta dându-i un sărut pe obraz)
- Sufletul mi-a șoptit și am decis să-l ascult.
- Ce zici, ne primblăm puțin?
- Desigur, nu prea cunosc locurile astea, tu știi mai bine unde e de primblat.
- Ne ducem în parc, să luăm o gură de aer.
    O luase amândoi încetișor spre parc discutând.
- Ella, știi, când sunt lângă tine mă simt altfel, mă simt liber. Simt că pot să vorbesc cu tine despre orice și mă vei înțelege.
- Eu simt același lucru Luke.
- Din prima zi când te-am văzut am înțeles că ești deosebită, că ești diferită de ceilalți. Pe mine nu mă prea acceptă cei din școală. Tu...tu Ella m-ai acceptat așa cum sunt eu. Mai bun sau mai rău, dar mai acceptat. Tu ai văzut în mine ceea ce alții nu au putut vedea.
- Aceeași situație e și cu mine. Am crezut la început că tu ești ca ceilalți și mă vei dezamăgi, dar nu ai făcut-o.
- Eu nu sunt persoana care o cunoști acum, am un secret mare.
- Spunemi-l.
- Nu pot acum, nu e momentul. Mai devreme sau mai târziu o să afli.
     Aceștia discutase câteva ore, după care Luke o conduse acasă și își luase rămas bun până luni. Trecuse o lună jumătate, ei discutau tot mai des, se creau noi sentimente unul față de altul. Luke încă nu-i spusese secretul cel mare care cu încetul evoluase și avea efecte mai profunde asupra lui Luke. Nedorind acest lucru, Luke îl ținea din răsputeri pe DARKNESS să nu-l mai deranjeze, dar acesta îi dăduse putere, agerime și și capacitatea de a vedea ceea ce alții nu pot vedea. Fără să vrea acest lucru, Luke le-a acceptat. Se gândea că dacă Ella va afla nu va dori să mai discute și să iasă cu el. De aceea încă nu îi spusese despre demonul său protector.
     Trecuse mai mult de jumătate de an, Luke și Ella aveau o relație care le dădea viață la amândoi. Demonul lui Luke tot mai des vorbea cu el și-i spunea să-l accepte pentru a deveni un tot întreg, pentru a deveni o putere nemaivăzută. Luke nu-l acceptase chiar dacă știa că este neputincios în fața cuiva, se temea că nu o va putea apăra pe Ella de vriun rău. Dacă îl va accepta pe DARKNESS, el va fi răul care o va putea răni pe ea. Într-o zi plecase cu Ella la oraș. Petrecuse toată ziua împreună. Ziua închiriase o cameră la hotel, spre seară decise să plece la hotel pentru a se odihni. Ajunse într-o alee întunecată. De ei se apropiase vrio 5-7 băieți și începuse să-l bruscheze pe Luke și să o agreseze pe Ella. Luke primise vrio două lovituri și fusese dat jos încercând să o apere pe Ella. Băieții o târau pe Ella în beznă. Acesta este momentul la care se gândea Luke că nu o va putea apăra pe iubita sa.
- DARKNESS, ești aici?
- Luke, eu mereu sunt aici cu tine, eu sunt tu.
- Te accept, salveaz-o pe Ella.
- Cale înapoi nu va fi Luke.
- Nu-mi pasă, salveaz-o.
- Zi-mi că sunt liber.
- DARKNESS, ești liber.
    În acest moment pe Luke îl străpunse o putere extraordinar de mare. Ochii i se făcuse ca niște cărbuni negri aprinși, în spate i-a apărut două aripi imens de mari și foarte negre ca penele unui corb. Băieții văzând una ca asta au scos câte un pistol și începuse să tragă în Luke care defapt în acel moment era DARKNESS. Acesta își dăduse aripile în față pentru a se apăra de gloanțe și se îndrepta spre ei. Unii au luat-o la fugă speriați, iar alții continuau să împuște. DARKNESS dintr-o lovitură cu aripile i-a făcut cenușă pe cei care au rămas. Apoi s-a uitat la Ella. Aceasta era speriată și surprinsă. Luke, care defapt era DARKNESS când văzuse asta își ceruse scuze. Ella trezindu-se la realitate a început să strige:
- Luuuuke, Luuuuke întoarcete.
- Nu trebuia să afli acum Ella. (îi spuse DARKNESS cu o voce diabolică)
   Acesta își luase zborul și plecase în întunericul cerului. Ella rămase singură pe asfaltul rece lângă cenușa celor morți. Când Luke și-a revenit se simțea vinovat că nu i-a spus mai înainte Ellei despre el.
- Luke vezi de ce suntem în stare?
- E prea de tot.
- Trebuie să înțelegi că eu sunt tu, tu decizi ce să fac eu.
- Învață-mă, învață-mă să te controlez. Învață-mă să devin mai puternic.
- Te voi învăța. În tine se ascunde o putere mai mare ca a Diavolului însăși.
- Suntem un tot întreg, nimeni nu ne poate învinge. Dar mi se apre că-mi ies din minți.
- E începutul Luke, o să te simți mai bine.
- Da, trebuia să te accept mai demult, regret că nu am făcut-o.
- Avem tot timpul din lume. Acesta e începutul tău Luke.
- Nu DARKNESS, e începutul nostru...