Demonii de dincolo de cortină (Volumul II)

Prolog

          Nu plânge. Ai fost, eşti şi vei rămâne lumina din întunericul meu.

Şi dacă sunt lumina din întunericul tău, atunci de ce ai ales să pleci? De ce ai ales să mă laşi de izbelişte?

          Spui că mă iubeşti. Dar oare m-ai iubit vreodată cu adevărat?

Îţi regreţi deciziile?

          Eşti crud şi nemilos. Ai vrut să mă distrugi? Ai vrut să îmi iei tot?

Ai reuşit.

          Ai luat totul şi ai plecat. Şi încă îmi spui că mă iubeşti.

Te-am considerat mereu îngerul meu păzitor, dar acum îţi văd adevărata faţă. Îţi văd sufletul putred şi mă gândesc dacă oare chiar a meritat să îţi dau inima mea.

A meritat?

          Spune-mi. Merit să ştiu.

Eşti un laş.

Ai ars şi ultima fărâmă rămasă între noi. Te-am iertat de atâtea ori. Cum poţi să îmi ceri să fac asta din nou? Cum poţi să îmi ceri să încerc să îmi caut fericirea? Cum poţi să pui capul pe pernă? Cum poți să adormi? 

          Tu ai fost fericirea mea.