Demonii de dincolo de cortină (Volumul II)

Capitolul III. Aiden

                                        //A new beginning or is this the end?//

          M-am apropiat de căţel, l-am mângâiat puţin şi l-am ridicat cu mâna dreaptă, moment în care a început să se agite de atâta fericire. Mă lingea pe mână şi miorlăia într-una, iar eu nu ştiam cum să reacţionez. Mi-a umplut inima de bucurie pentru moment şi nu m-am îndurat să îl mai las.

          Grăbit, am urcat în apartament şi am lăsat pungile pe hol. L-am prins cu ambele mâini şi m-am uitat atent la el. Săracul, era atât de slab şi murdar, probabil îl şi plouase şi îngheţase de frig. Avea ochii ca două mărgele negre, iar de la gât în jos blana îi era albă. Dacă nu m-aş fi uitat atent, aş fi putut să jur că blana îi era toată neagră.

— Cred că este timpul să faci o baie, nu-i aşa, zgaibă?

          Am surâs şi l-am dus direct în baie. L-am pus în chiuvetă, căci cada mi se păruse prea mare, şi am dat drumul uşor la apă călduţă. Nu ştiam cum se îngrijeşte un animal, mai ales că nu avusesem unul până atunci, dar mă gândeam că aveam să mă descurc. Ce avea să fie atât de greu?

          Când apa începuse să îi ude blănița, zgaiba a început să schelălăie şi să vrea să sară, udându-mă şi pe mine pe bluză. Am oftat exasperat şi l-am prins blând.

— Hei, uşurel. E în regulă, i-am spus, văzându-l că se uită la mine cu disperare. L-am mai mângâiat puţin şi apoi am încercat să îl obişnuiesc cu apa. În scurt timp s-a calmat şi a prins încredere în mine. M-a lăsat să îi curăţ blăniţa şi nici măcar un sunet nu a mai scos. Când am terminat l-am înfăşurat într-un prosop şi l-am strâns la piept. Îi plăcea asta, probabil se simţea în siguranţă în preajma mea. Nu tremura şi nici nu se agita, doar se cuibărise bine şi aproape că adormea. Cred că era frânt de oboseală.

          Am rămas tăcut, privindu-l cum dormea în braţele mele. O mie de gânduri îmi treceau prin minte şi nu puteam să nu mă întreb de ce aceasta zgaibă mică alesese, dintre toţi oamenii de pe stradă, să se ţină fix după mine. Miroseam bine, aveam lipici? Nu puteam să îmi explic, dar cert era că mă liniştise câtuşi de puţin. Nu hotărâsem încă să îl păstrez, dar voiam totuşi să îi ofer un cămin provizoriu. De asemenea, nu ştiam prea multe despre căţei, dar aveam să mă străduiesc să îi ofer tot ce avea nevoie.

          După ce s-a uscat şi l-am lăsat să se obişnuiască cu împrejurimile, i-am dat să mănânce ce am crezut eu de cuviinţă, apoi ne-am jucat aproape toată seara şi ne-am uitat la televizor.

          Când a venit vremea să dorm, am întâmpinat o altă problemă. Nu ştiam unde să îl las, aşa că i-am pus o păturică într-o cutie şi l-am pus lângă patul meu. M-am schimbat în hainele de casă, bineînţeles cu ghemotocul după mine. De mult nu mă mai sinchisisem să dorm în patul meu — patul nostru. Dar am zis să încerc, deşi îmi era teribil de greu să privesc la locul gol şi rece de lângă mine. Thomas ar fi trebuit să fie lângă mine şi să mă strângă tare în braţe, mi-am zis fără speranţă, apoi am închis lumina, încercând să adorm. M-am pus pe spate şi priveam tavanul în bezna nesfârşită din încăpere şi mă gândeam dacă aveam să îl mai văd vreodată, dacă aveam să îi mai aud vocea sau să îl strâng în braţe. Am oftat scurt şi m-am răsucit în pat. O bufnitură se auzi urmată de nişte bâzâieli enervante. Am aprins iarăşi lumina şi m-am dus să văd ce făcea zgaiba. Bineînţeles că voia să se urce în pat, dar era prea mic şi firav ca să poată sări. L-am luat până la urmă în braţe şi l-am pupat scurt pe căpşor. Atunci mi-am dat seama că nu va dormi în veci în acea cutie, aşa că l-am pus lângă mine în pat şi am încercat iarăşi să adorm. Bineînţeles că începuse să se fâţâie şi să se lipească de mine, dar l-am lăsat să facă ce vrea şi ce îl făcea să se simtă în siguranţă.

          Nu mă gândisem la un nume, ci doar îi ziceam în fel şi chip, de la căţel la zgaibă, ceea ce mi se părea teribil. Merita şi el un nume până la urmă, aşa că am început să mă gândesc şi să încerc să îi găsesc un nume care să i se potrivească.

          Şi l-am găsit! 

------------------------------------------------------------

Salutare! Am revenit cu un capitol nou și aici. Probabil ați aflat deja noutățile, deci da, este adevarat. Am decis să continui să scriu și la "Tentații periculoase", dar nu vă faceți griji. Mă voi împarți, voi reuși să fac și asta. 

Irina x