Tabara de vara

Adio...

-Mama! Nu pitem pleca, îmi pare rau... Sau cel Putin cineva trebuie sa stae aici cu câinii, adica serios, nu poti lasa niste...

-Draga mea, in primul rând, invata sa bati la usa. Si in al doilea rând, câinii vor fi bine, am vorbit cu prietena ta April si a zis ca nu e deranj, mai ales ca ea sta singura. A fost foarte dragut din partea ei. Adica... Stii si tu ca "prietenii la nevoie se cunosc", nu? *zâmbind ironic*

-*strangandu-mi pumnii* Da... Ce bine...*iesind încet din camera* Vin... Vin imediat.

Zoe's pov:

Am zbughit-o pe usa si m-am dus sus. Trebuia sa o sun pe... Fiinta aia! Sa vezi ce ii fac... Eu caut tot felul de sanse sa scap de plecare si ea face pe dos. Vede ea.

~Convorbire telefonica~

-Alo?

-Te bat, nu ma lua pe mine cu "alo".

-Da' ce-am facut sefu'?

-Ce ai facut?... CE AI FACUT? ITI BATI JOC DE MINE! Mi-ai doptat câinii!

-Si ce e rau in asta? Voiai sa ii las sa moara?

-Nu, dar sa nu ii adopti! In fine... Ce faci azi?

-Nimic. Hai la mine.

-Ajung imediat.

***dupa doua zile****

Trebuie sa plec. Acum, in 15 minute urc in avion. Nu vreau. Cred ca o sa plâng.

***dupa putin timp***

Deci sunt in avion si decolam. O vad pe April care îmi face cu mana si poarta ochelari de soare(afara era innorat), decibplange. Bine, vorbesc eu, care plâng doua galeti in 2 minute.

In fine. Zborul a fost ok pana la un punct in care... Am intratbintr-o furtuna. Vedeam fulgerele ca trec pe langa noi si ploaia care facea ca vizibilitatea sa fie redusa. La un momendat s-a dat alarma ca pierdem din altitudine. Adica NE PRABUSEAM IN OCEAN!!(da, eram deasupra oceanului)

Am crezut ca mor cand am auzit ca mai avem doar 1000m pana la impact. 1000....900....800....500...

Dar dintr-o data....