Tabara de vara

Miracol

Deodată, luminile care pâlpâiau haotic (facandu-te sa te simti ca in iad) s-au aprins brusc. Mastile nu mai pulsau oxigen. M-am uitat pe geam si am văzut oceanul ca se departa de noi. Stai? O sa trăim? Nu ne mai prabusim? Vocea stewardesei ne linisteste pe toti când ne spune ca pilotul a reusit sa preia controlul avionului. Doamne... Nu mai zbor vreodată cu avionul!... Mai bine merg cu bicicleta... Sau trotineta. 

**dupa aprox. o ora**

Am aterizat. Dar nu unde trebuie. Facem escala in... In... In fine, nu stiu numele orașului. Ma asez pe scaun si o sun pe April.

**dupa discutia plictisitoare dintre cele doua, in care Zoe povesteste patania**

Am terminat de vorbit si realizez ca au trecut 50 de minute. Super. Nici nu apuc sa mă duc la baie, ca trebuie sa urcam in avion... Iara stau 6 ore in avion...

**dupa cele 6 ore de zbor plictisitor, de data asta fără incidente**

Okk... Am ajuns. Si acum ce?

Eu: Noi unde stăm?

Mama: Ai răbdare si o sa vezi.

Eu: Si daca nu am răbdare?

Mama: Te duci si te învârti in cerc pana ametesti. *zambeste ironic*

Doamne ce onpot uri. Ma rog, dupa vreo 10 minute îngrozitoare, un autobuz vine si ne preia. Mergem cam vreo 20-25 de minute si ajungem într-un orasel numit "Bluestone Valley". Dar nu e nicio vale, de ce se numeste...

In fine. Ajungem in centrul orașului si vad o casa crem cu maro închis, super faina. Nu are etajele suprapuse. Are o curte imensa, gard de fier vopsit negru cu alb, un hol exterior la etaj, care are scări cu balustrada de sticla ce duc pana jos. Doamne ce casa de vis. Rămân plăcut surprinsa când îmi dau seama ca e a noastra si efectiv tip de bucurie.

Ieșim din masina. Parintii se opresc pentru a plăti si a discuta cu soferul. Eu nu mai astept. Ciordesc cheia de la mama si o zbughesc in casa. Fac rapid turul casei si realizez ca are 4 dormitoare, 2 livinguri si doua bai gigantice. Caut camera potrivita si dupa multa gândire, aleg una de mărime medie. Nu vreau una mare, nu are rost, nu folosesc tot spatiul. Îmi place ca e la etaj. Admir privelistea: minunata. Ma întind pe pat si realizez ca am o fereastra in tavan. Privesc cerul fără nori. Dintr-o data, oricat de bucuroasa am fost ca am o casa asa de mare, realizez ca sunt nefericita. Chiar daca suna ciudat, as fi vrut o casa micuta, intr-un sat, nu intr-un oras, o casa intr-o zona linistita, fără nimeni in jur. Vreau sa fiu singura, doar eu. Eu si gândurile mele.

**********************

Ma trezesc. E noapte. Se pare ca am adormit. Meh, oricum eram obosita. Ma uit la ceas si vad ca e ora 1. Fain asa. Ies din camera si ma duc sa vad unde sunt parintii. Ii găsesc in cea mai mare camera (nesătuii...), care era destul de departe de a mea. Ma întorc si încep sa îmi desfac bagajul. Bun... Am o mica problema... Nu stiu unde îmi e dulapul... Caut prin camera so dintr-o data vd o usa. Deci ni cred, daca e cumva un... O deschid si vad ca era usa de la un dressing urias. M-am plesnit peste frunte. Am căutat ca o proasta 10 minute dupa un dulap si găsesc asta. In fine, îmi pun hainele si lucrurile in dressing. Mai aranjez ceva prin camera si dau de un paravan (ca ala din desenele cu printese dupa care se schimbau). Nu îmi place, asa ca îl iau de acolo si...

dau de o usa. Hai serios acum! Ce sunt eu? Alice in tara minunilor? Deschid usa si dau de o baie. Bun, asta măcar e utila, nu ii mai trezesc pe ai mei daca am nevoie la baie (mama doarme iepureste si mna...). Dupa ce termin de aranjat ma duc la baie si fac un dus. Am cabina cu radio si masaj, dar totusi e prea târziu pentru asta. O sa fac mâine. Ies din dus si imi iau pijamalele. Ma trantesc in pat si ii dau mesaj lui April.

**convorbire prin mesaje(pam pam)**

Eu: Neata!

April: Lasa-ma sa dorm.

Eu: Nu te tin. 😜

April: Treci la somn!😔

Eu: Dar am dormit ma! Hai ca stiu ca nu iti e somn! Stai ca iti fac poze la noua casa. E imensa. Iti trimit in 5 minute.

April: Zoe, te iubesc, dar te rog, TE ROG, lasa-ma sa dorm mâine plec la bunici si am drum lung. Vorbim dimineata, bine?

Eu: Offf... Bine. Dar sa mă suni, da? Sa nu uiti!

April: Nu uit mă😉 Hai noapte buna! 😘

Eu: Noapte buna😘😒

**convorbire incheiata(pam pam)**

Neavând ce face, dau drumul la televizor. Tot butonez de vreo 2 minute si nu găsesc nimic. Îl sting si ies pe balcon. Privesc împrejurimile. E o zona colinara, deci e ok. Ma uit fără sa vreau in curtea vecina si vad o fata stand pe iarba. E vecina mea si cred ca ar fi bine sa ne "imprietenim" daca tot stau aici.

Cobor scarile(eu am camera cu iesire la scări) si ajung in curte. Ma apropii de gard si ma uit la ea. Se uita la... Luna? Stai! Sper ca nu e o ciudata din aia antisociala, care isi plânge de mila si nu face nimic. Chiar vreau sa vorbesc cu ea. Asa ca încep brusc conversatia.

Eu: Nu dormi?*zambind*

??:*speriata* Huh? Ci...cine esti?

Eu: Sunt noua ta vecina, stai calma nu vreau sa iti iau organele!*rad*

??: A, bine atunci. *zambeste*

Eu: Eu sunt Zoe. Cred ca ar trebui sa îmi stii numele daca tot te-am abordat asa. *zambesc*

??: Astrid, îmi pare bine.*îmi intinde mana prin gard si zambeste*

Eu: Cati ani ai?

Astrid: 17. Tu?

Eu: Pff... Sunt mai mica... Am 16 spre 17.

Astrid:*rade* Of, dar chiar mica esti. In ce luna esti născută?

Eu: Iunie. Deci practic sunt gemeni.

Astrid: Fain. Eu in martie. Vezi ce mare sunt pe lângă tine?*rade*

Eu: Da... Deci practic esti taur.

Astrid: Aha. Auzi, nu vrei sa vii la mine? Ca sa nu mai vorbim prin gard ca taranii.

Eu: Okk. Pregateste-te ca sar. *rad*

Astrid: Stai mă ca iti deschid poarta.

Eu: Mi-e lene sa merg pana la ea. *rad si sar gardul*

M-am asezat pe iarba lângă ea. Am început sa vorbim despre mai multe, ca sa ne cunoastem, dar deodată am simtit ceva ca se gudura pe lângă mine.

Am întors capul si...