In Lumea Mea(Fratii Munteanu F.F)

De dorul tău

În fața casei era Cristi care ne așteapta.
-Ce cauți aici?
-Aly! Am venit după tine.
-De ce?
-Vlad.
-Ce este cu el?
-A avut un accident de mașină.
-Este grav?!
-A intrat sub un tir.
-Trebuie sa ajungem rapid in România.
-Haideti cu avionul meu.
-Hai Cristi.
Am ajuns repede la avion și am plecat. Când am ajuns in București am luat cel mai rapid tren și am ajuns in 2 ore. Eu nu puteam să aștept și am luat o mașină din trafic. Un uber am luat. Când am ajuns la spital am intrat val-vârtej și am ajuns in cel mai scurt timp la Vlad. Când am vrut sa intru am dat de un doctor.
-Nu puteți să intrați.
-Ma obligi?
-Da!
În următoarele secunde acel doctor cred că s-a speriat puțin. Am vrut sa il bat dar Justin mă ținea locului. M-am calmat și  intrat la Vlad. Când l-am văzut am inceput sa plâng. Era plin de răni și ghipsuri. Nu ziceai că este el. M-am apropiat de el ușor și l-am analizat. Nu era același Vlad pe care l-am cunoscut. Era un manechin. Nu schița nici un gest. Era inert. M-am așezat lângă el și i-am luat mana lui in mana mea.(știu că nu prea are logică). Îmi doream sa de trezească sa il iau in brațe. Nu puteam sa cred așa ceva. Nu acceptam. Pe ușă intra Cristi care vine și încercă să mă liniștească.
-Totul va fi bine.
-Asa crezi?
-Sunt sigur!
-Daca zici tu...
Mă întorc cu capul spre Vlad dar nu puteam sa il vad așa. Mă întorc către Cristi și am început să plâng. Mă cufund in hanoracul lui iar acesta mă strânge în brațe.
Justin intră în cameră și când mă vede vine spre noi.
-Aly. Are You ok?
-No...
-Siret.
Aparatul de lângă Vlad a început să ticăie mai încet. Am inceput sa intru in panică. Justin a plecat sa găsească un doctor să vadă ce se întâmplă. Eu i-am strâns mâna lui Vlad și mă temeam. Mă temeam că il voi pierde... A fost mereu acolo când am avut nevoie de el nu ma dezamăgit niciodată și mai presus de toate m-a iubit... mult la fel cum l-am iubit și eu. Îmi ridic ochii către el sa ii vad fața. Aparatul de lângă el nu mai ticăie. Nu mai măsura bătaie inimii. Când am auzit asta am inceput sa mă panichez. Il zgâlțâiam și încercăm să il fac să  se trezească dar nimic. Cristi m-a luat cu greu de lângă el și m-a adus pe hol.
-Totul va fi bine! Linișteștete.
Il vedeam și pe el cu ochii înlăcrimați dar nu dorea să arate asta. Imediat mai mulți doctori au intrat la Vlad. Peste câteva minute iese un doctor.
-Ne pare rău să spunem asta dar domnul Vlad nu mai este. Condoleanțe.
-Cum adică nu mai este? Nu are cum!! Vlad al meu de va ridica și va veni aici!
-Ne pare rău doamnă...
Am căzut în genunchi și am început să plâng și mai tare.
Totul. Tot trecutul meu sa dus. Atâta timp... nu accept. Va veni la mine...