The Cowboy (fan-fiction H.S)

Capitolul 1: Două dintr-o lovitură

     Kaitlyn's POV.

          Eram profund scufundată în lumea viselor, când dintr-o dată un bâzâit enervant mă face să deschid ochii și să înjur cu glas răgușit. Ceasul deșteptător, principala cauză în perturbarea liniștii mele. Dar primul lucru mult mai enervant decât trezirea de dimineață.. școala, mirifica închisoare destinată copiilor. Așa că reușesc în cele din urmă să mă dau jos din pat, să îmi fac rutina zilnică, iar apoi, îmbrăcată în ceva cât mai potrivit pentru o zi de școală, și cu ghiozdanul pe un umăr pornesc pe aleea îngustă din fața casei, total nepregătită - ca în oricare altă zi - de a ajunge la destinație.

 

 ***

 

 -Kaitlynnn !! se aude o voce cu ecou pe holul aproape gol, cauza fiind aceea că am venit cu 20 minute mai devreme.

 

      Nici nu apuc să mă întorc că mă trezesc lipită de dulapul meu și aproape gata să mă sufoc într-o îmbrățișare mult prea strânsă. N-am avut timp să mă uit să văd cine este, dar știam deja. Micuță, mereu săltăreață și aeriană, cu părul saten și dezordonat dat pe spate, și acea privire de maimuțică care te înveselește mereu când ești trist. My best friend. O iubesc, și nu știu cum ar exista viața mea fără ea.

 

 -Hei my cow! Văd că ai ajuns înaintea mea la școală. spune cu un zâmbet aproape strâmb. Ce idioată! Nu puteai să mă aștepți sau să mă suni? continuă schimbându-și zâmbetul cu o față încruntată, dar transformându-se după câteva minute din nou în acea față veselă. E okey! țipă de parcă ar fi un copil de 5 ani.

 

 -Ho, ușor! Ești prea veselă pentru gustul meu. Eu deabia m-am trezit și simt că o să pic în orice moment într-n somn profund pe podea, care îmi pare în circumstanțele astea chiar foarte comodă.

 

 -Hai gata cu visele. Podeaua n-o să fie niciodată comodă, la fel cum și câinele tău n-o să învie din morți.

 

 -Tâmpito, de ce mi-ai reamintit de Fluffy?

 

 -Hai hai, că întârziem la ore ! strigă în timp ce mă apucă de mână și mă trege pe holul care începe să se umple de elevi.

 

 -Dar este de abia 7:50!!

 

 -Și? Mai bine decât să intarzi.

 

       Fata asta poate fi uneori mult prea sărită de pe fix, și totuși uneori chiar mă întreb dacă suntem sau nu gemene. Gemene schimbate la naștere, sau embrioni separați de mămici.

 

      Ajungem în clasă la 7:51. Yeah, cu fata asta alerg mai repede ca la ora de sport. Ea se repede să șteargă tabla, iar eu îmi las ghiozdanul pe scaun și mă prabuzesc alturi de el ca vacile în momentul tăierii.

 

      Alți colegi stăteau tolăniți pe bănci, sau copiind de zor temele pe care ori nu le-au știut acasă, ori le-a fost prea lene să le scrie. Zurlia mea prietenă țopăia cu ambii bureți în mână și ștergea tabla de parcă ar fi fost de curând încărcată cu baterii Duracell. Eu doar mă uităm abătută pe tavan și număram umele de pași, ca în orice zi.

 

      După alte două minute de somnolență, telefonul meu începe să bâzâie iritant în buzunar. *mesaj*.  Nimeni nu a observat asa ca imi scot rapid telefonul, si ma uit de parca as incerca sa ascund nu stiu ce secret national.

"Vino repede in spatele scolii langa parc. Hai, inainte sa se sune."

     Stiam al cui este numarul, cum altfel sa nu-l recunosc. Parasesc clasa subtil si totusi rapid inainte sa ma vada cineva. Dupa ce ies pe usa, o iau la goana pe hol, sarind cate trei trepte pe toate scarile de la etajul 3 si pana la parter. Topai pe usile mari ale scolii, ma impiedic de toate gropile si bordurile prin curtea scolii, si intr-un final ajung in spatele imensei cladiri-inchisori.

     La umbra unui brad, cu un picior pe trunchiul acestuia, cu mainile in buzunarele hanoracului verde inchis si cu privirea nepasatoare atintita pe peretele din fata sa, era nimeni altul... decat el. Ma astepta.

     Am pasit de data aceasta mult mai elegant catre el, iar ochii sai verzi s-au rotit imediat asupra mea. Parea bucuros sa ma vada? Neah, el niciodata nu e bucuros.

-De ce m-ai chemat? intreb cand ajung in dreptul sau.

-Vroiam sa te vad, Kath. zice cu un accent dulce. Si sa stau cu tine.

     Ma inmoi la cuvintele sale, iar el vede imediat asta si profita de situatie. Cad intr-o imbratisare in bratele lui, iar obrajii mi se inrosesc instantaneu si zambetul mi se largeste. Daca nu as fi avut urechile as fi zambit de jur imprejurul capului.

     Al dracului Styles!

     Cleo's POV.

     Aproape se sunase, cand o vad pe Kaith intrand pe usa, insotita de asemenea de un zambet larg. Wah, ce vesela este! Azi de dimineata de abia daca isi misca un deget de lene.

     Se aseaza in banca fix in momentul in care clopotelul sunase, si isi ridica bratele si striga "yes!", de parca ar fi castigat nu stiu ce premiu. Zambea incontinu. Pf, deja ma enerveaza, eu sunt aia care zambeste mereu fara motiv! Dar stai, poate are motiv...

     Uit repede de discutia mintala ce mi-o purtam cu constiinta cand telefonul meu incepe sa-mi vibreze in buzunar. *mesaj*. Deja intuiesc cine ma deranjeasca fix in momentul in care a sunat. De parca mai exista altcineva asa de rebel care sa intarzie mereu la fiecare ora.

     Scot telefonul si ma uit rapid la mesaj, incercand sa fiu sigura ca nu ma vede nimeni.

"Ia buretii de sters tabla si prefate ca te duci la baie sa-i speli. Hai, inainte sa vina profa."

     Fac intocmai cum imi spusese, si in doar cateva zeci de secunde tasnesc pe usa, si incep sa alerg ca besmetica pe holul aproape gol. Cobor scarile ca o vijelie, impiedicandu-ma de trepte de parca ar avea 2 metrii inaltime, si ajung intr-un final la baia de la etajul 1. De ce baia aia? Ei bine, nu conteaza. Eu stiu sigur ca este baia aia!

     Topai pe usile largi ale baii, si il zaresc asezat pe peretele dintre cele doua intrari -una fete, alta baieti- cu un picior pe perete, cu mainile in buzunarele hanoracului verde inchis, si cu privirea nepasatoare atintita catre fereastra din dreapta sa.

     Pasesc spre el, atragandu-i atentia, nereusind totusi sa scot nici un zambet de la el, decat o privire patrunzatoare care ma facea sa ma inmoi si sa inghet in acelasi timp.

-Si de ce a trebuit sa vin pana aici? il intreb cand ma aflam la nici doi pasi de el.

-Vroiam sa te vad, Cleo. zice cu un accent dulce. Si sa stau cu tine.

     Am rosit imediat, si l-am privit zambind. Cat de dragut putea sa fie uneori baiatul asta! Intinde o mana si ma trage intr-o imbratisare calda. Daca nu m-ar fi tinut cu siguranta ca acum m-ar fi gasit plutind printre nori.

     Al dracului Styles!