Ea si el...bine si rau...lumina si intuneric...inger si demon...Ea este fata buna si cam tocilara care este evitata de toti baietii.El este unul dintre baietii din faimoasa trupa One Direction.Sau nu......
Ok in caz ca nu este evident nu am mai postat de ceva timp la aceasta carte pe care am inceput-o in tineretile mele de directionera si la care as schimba multe la ora actuală. Dar ideea imi place asa ca am decis sa continui cartea si daca are succes(adica daca ii va plăcea cuiva...)o sa editez si capitolele anterioare.Voi incerca de asemenea sa fac si capitolele mai lungi.Mulțumesc pentru ca citesti.
Dimineata de luni.Poti sa iti intalnesti trupa preferată,sa fii rapida de o celebritate ticnita,sa treci pe langa moarte si sa ii zambesti in fata dar de dimineata de luni nu te scapa nici dracu'. Alarma.Injurat.Snooze.Alarma.Injurat.Snooze.Alarma.Injurat.Trezit.Dus.Injurat.Imbracat.Mancat.Plecat.
Ok.Hai sa o facem.Ma uit la cladirea impunatoare din fata mea si inchisoarea mea pe anul asta.
Este un nou inceput.Am de gand sa ma reinventez si nu vreau sa o dau in bara.Primul pas.Gata cu ochelarii.Mi-am luat lentilele de contact de vreo saptamana iar in dimineata asta le-am pus in aplicare.Dar tot mi-am luat si bătrânii ochelari in rucsac care m-au servit credinciosi inca din generala.
Holurile scolii erau spatioase si aglomerate.Trantitul dulapurilor erau fundalul sonor ce insoteau sutele de voci galagioase ale elevilor iar eu imi faceam loc timid printre ei pentru a ajunge la secretariat si a lua cele necesare inceperii orelor la liceu.
-"Cum adica ce bilet?!Biletul de dragoste pentru ma-ta.De detentie,normal!"sunt intampinata in incaperea micuta de vocea unui tip cu aspect de huligan ce statea prost cu rabdarea si tipa la secretara.Odata ce si-a luat ce avea nevoie s-a intors brusc spre mine si m-a inspins zdravan,cazand pe jos impreuna cu lucrurile mele. -"Ai grija,tarfa!"imi scuipa el in fata si apoi pleaca trantind usa in urma lui.Eu raman perplexa pe jos si dupa ce un oftat zgomotos imi paraseste buzele pentru primirea calduroasa,ma ridic greoi si imi strang lucrurile de pe jos, de biroul secretarei. -"Diana Cooper.Bun venit in liceul nostru."secretara imi intinde foile cu orarul si tot ce trebuie sa stiu pentru a fi oficial prizoniera liceului cu acte in regula*nota de sarcasm*.
Astazi fiind prima zi de scoala orele au fost înlocuite de o intalnire in sala de festivitati unde probabil vom fi nevoiti sa ascultam o multime de discursuri plictisitoare ale profesorilor.Ma uitam pierduta la randurile de scaune ce se umpleau rapid cu elevi cand m-am lovit de cineva si m-am dezechilibrat pentru o secunda.
-"Who,ai grija,ok?baiatul de care m-am lovit imi vorbeste amuzat de situatie."Esti boboaca?Eu sunt Dylan."
-"Ah nu,doar noua...si neatenta.Sunt clasa a 10-a.Diana,incantata."vorbesc repezit si dau mana cu el.
-"La fel.Hai sa ne gasim niste locuri." -"Ok"aprob timida. -"Si eu sunt a 10-a.Pot sa iti fac un tur al scolii candva."s-a oferit el zambind carismatic.Era foarte simpatic.Avea parul saten si ochii ciocolatii.
-"Buna ziua,elevi si profesori,si bun venit la ceremonia de deschidere a acestui an scolar,an in care asteptam noi performante scolare din partea elevilor,care sa le depaseasca pe cele din anii anteriori.In continuare ne va spune cateva cuvinte indragitul profesor si istoric,domnul Arthur Willson."
-"Prin cateva cuvinte vrea sa spuna cateva zeci de minute,crede-ma.Anul trecut a fost husuit subtil de ceilalti profesori dupa o ora."Dylan imi sopteste la ureche,facandu-ma sa ma infior pentru o secunda.Sunt sensibila la astfel de chestii.Am chicotit usor la vorbele lui,oftand mai apoi cand domnul Willson si-a început discursul.
***
-"In cei 40 de ani ai mei la catedra si cei 65 de ani de viata am invatat ca fara munca nu poti trece prin viata asta plina de greutatati cu capul sus si...aici vreau sa fac o mica paranteza...mi-am amintit...in anii facultatii am invatat o lectie de viata extraordinara de la o doamna extraordinara..."ok gata,asta e.Nu mai pot asa.A trecut jumatate de ora si tot nu da semne ca ar vrea sa ne crute de atatea lectii de viata.Singura lectie pretioasa pe care am invatat-o a fost ca trebuia sa imi iau cărțile la mine dimineata asta.
-"Mai trăiesti"sunt intrebata de Dylan care se holbeaza in fata si se leagana usor intr-o parte si in alta ca si cum viata se scurge de el.
Ii arunc o privire scurta si realizez ca si eu fac acelasi lucru,privind scena cu ochi goi la cat de plictisita eram.
-"Din pacate...da"ii raspund cand ma inclin spre el,apoi revin la locul meu.
-"Mulțumim domnului Willson pentru frumoasele cuvinte"aud la microfon dupa cateva secunde si amandoi reactionam imediat apladand apăsat,la fel ca restul salii,multumind cerului ca a terminat.
*** Ceremonia s-a incheiat dupa inca 30 de minute de la terminarea discursului domnului Willson,dupa ce cativa alti profesori au urat elevilor succes in noul an scolar si nu s-au mai lungit cu vorba.
-"Si unde locuiesti?"Dylan m-a intrebat cand am iesit din scoala.
-"Eu o iau spre sud,o sa iau microbuzul."
-"Si eu la fel.Daca vrei te duc eu cu masina.Am un jeep vechi dar isi face treaba."spune el indicand spre un loc de parcare ocupat de un jeep albastru cu negru si usor prafuit care isi odihnea rotile acolo.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-"Cool.Imi place."dau admirativ din cap,oferindu-i un zâmbet larg.Chiar imi plăcea masina. Foarte Vintage.Daca merge e perfect.*nota de sarcasm*
-"Mergem?"spune el oferindu-mi bratul galant.Eu rad agatandu-ma de el si pornind spre vehiculul nostru luxos...
